Poezii de Sibiana Mirela Antoche, pagina 5
Între cer și pământ
Între cer și pământ ne zâmbește durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfășați în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.
Câștigând teritorii se absolvă de vină
Și ne face să credem că așa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.
Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Și-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Și-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieții înc-un minut.
Nu-și trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-și leapădă moftul de-a juca necinstit,
Își dezbracă năravul și-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între nopți de ciocolată...
Între nopți de ciocolată m-ai ascuns, să-mi sorbi ființa,
Ca licoarea cea mai dulce, ce-ai băut-o ca pe-un leac,
Mirosind a romaniță, în privire-ți arzi dorința,
Să-i furi gurii mele macii, în parfum de liliac.
Spulberi visele-ofilite, înotând în carnea-mi dulce,
Ca-ntr-o mare păciuită, te scufunzi jinduitor,
Strecurându-te șerpește lași coralii să se culce,
Și-n celule îți faci veacul pentru-o clipă de amor.
Mi-ai găsit iubirea-n sânge, ca pe drogul cel mai tare,
Și-ai chemat-o mai aproape, fluturii să ți-i alinte,
Ai sperat, să-i prinzi de urmă... tainică înfățișare,
Dar, venită de niciunde, s-a ascuns printre cuvinte!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă...
Iubește-mă cu aceeași pasiune
Și caută-mă iarăși între nopți,
Nu te lăsa condus de rațiune,
Nici de lăstarii zorilor necopți.
Iubește-mă sedus de nostalgia
Trecutelor galante primăveri
Ce dragostea a fost sau nu magia
Dospită-n miezul fragedelor veri.
Iubește-mă cum soarele iubește
Un enigmatic și mirific univers,
Cu patimă din nou îndrăgostește
Și dă-mi sărutul buzelor din mers.
Iubește-mă cum luna strălucește,
Cum stele sidefate hoinăresc,
Cum ziua ne petrece și sfârșește
În asfințitul astrului ceresc.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA CEASUL BLÂND AL SERII
Nimic nu stinge fiara ce doldora coboară
Topindu-se sub sfoara întinsului pământ,
La ceasul blând al serii lumina o doboară
Carbonizând înaltul, croind negru veșmânt.
Se troienește-argintul în infinite zări
Ștergând sinitul zilei, încorsetând seninul,
Acoperind de umbre noptatice cărări
Mușcând bucăți de lună, ademenind divinul.
Tăciuni smoliți separă funinginea de scrum
Lansând al nopții leagăn în ațipiri de cer
Trezindu-se grăbiți, făcându-și lesne drum
În temporale spații ce niciodat' nu pier.
La orizont e fiara ce urcă dogorândă
Dorind să mai aprindă lumina-n zori de zi,
Domol începe-a arde sub flacăra flămândă
Pân' ce amurgu-i stoarce puterea de-a urzi.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrașii măruntelor trăiri
ne-mbătăm cu parfumul speranței
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonați în dezordini
râșnim bobul amar al cafelei
înșelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromați ai deznădejdii
suntem luntrașii măruntelor trăiri
vâslind spre țărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri
într-un anume timp devenim
pirații falselor pașapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
prețios dirijor al fiecărei emoții
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrașii măruntelor trăiri
ne-mbătăm cu parfumul speranței
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonați în dezordini
râșnim bobul amar al cafelei
înșelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromați ai deznădejdii
suntem luntrașii măruntelor trăiri
vâslind spre țărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri
într-un anume timp devenim
pirații falselor pașapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
prețios dirijor al emoțiilor
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am întâlnit cu mine...
m-am întâlnit cu mine
în buzunarul necăptușit al zenitului
îi urcam treptele anevoiase
cu mâinile descălțate de ridul văzduhului
încremenit în Crivățul sălbatic
butonierele le scămoșasem
când m-am decis să le probez intimitatea
fluturându-le nasturii
pe tunica nepieptănată matinal
căutam infinitul în tunelul timpului
ca un șarpe de apă încolăcit pe-o salcie
boldindu-mi privirea în oglinda mătuită de aporie
la "Masa tăcerii" rămăsesem singură
despicând clipa cu linia orizontului
împletind din lumină lampadar pentru orbi
iar din cânepă, măști pentru "Cumințenia pământului"...
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut...
M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Și-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Și-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.
M-am născut în dimineața zorilor spălate-n rouă,
La sfârșit de cireșar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Și splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.
M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foșneau dănțuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-și loc să curgă repede spre-ngusta vale.
M-am născut cu dor de viață pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleașca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii
Sângerii petale clatină în spice
Înălțând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.
Ziua-i pe sfârșite, înapoi privește
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licărește,
Caută prin lanuri candelele stinse.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuni de viață
Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri
Mucând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.
Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.
De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.
Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Sibiana Mirela Antoche, adresa este:
