Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Silviu Obreja

Poezii de Silviu Obreja, pagina 2

Regelui cuvintelor

Din gând cetit cu dor de miazănoapte
Cu stih ce arde crezuri și palate
Prin tine varsă mii stinghere sufluri
Și mi te-ai dat pe tine să mă bucuri.
[---]
Încet-încet și călimara-mi seacă
Și tot ce ard de tine mă dezgheață
Poeme sorb din juvenile jocuri
Și iar te pierd, întineresc pe-alocuri.

poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatateSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către cea din urmă muză

Tu ai să mă cunoști voios
Și abjurat de sine;
Dar nopțile vor slobozi
Pe jalnicul din mine.

Iar tu vei vrea să mă-nțelegi,
Dar e prisosul înșuși!
Și nu voi vrea să te dezlegi
De râsu-ți și de plânsu-ți...

De-ai să rămâi să veșnicim
Ni s-or deschide toate,
Dar nu castele, ce-s venin!,
Ci lumile din ape!

Am să te-alint cu foc și dor!
Dar rar, când se cuvine;
Nici să dorești a-i face cor
Deșartei promisiune.

[...] Citește tot

poezie de Silviu Obreja (noiembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatateSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semaforul de la colț

Copleșit de plictiseală
Chiar la colț de strada mea
Un semafor plin de fală
Celorlalți le povestea:

Zi de zi, la opt jumate
Pe trecere observam
Un băiat privind în spate
La o fată cu ghiozdan.

Câteodată, pare-mi-se
Fata îl mai saluta
Dar băiatul cu gropițe
Tot din spate o căuta.

Într-o zi, curios din fire
L-am oprit întâia oară
Să-l întreb, de se cuvine
Ce-i cu acea domnișoară?

[...] Citește tot

poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatateSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu îmi ești...

Tu îmi ești alarmă-n zori,
Dorul dintr-o noapte lungă
Soare, când pe cer sunt nori,
Veșnic gând ce nu m-alungă.

Dar îmi ești și suferință
Când cu inima-mi firavă,
Nu îmi pot găsi credință
Spre a ta aură caldă.

Tu îmi ești, presus de toate,
Cert că splendidu-mi există
M-a lovit iubirea oare,
Oh, tu, diafană ființă?

Eu în schimb îți sunt declinul,
Un neant de mari proporții
O neștire cu destinul,
Pur neexistent al sorții.

poezie de Silviu Obreja (august 2015)
Adăugat de untimidsijumatateSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Silviu Obreja, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook