Poezii de Sorin George Vidoe, pagina 9
Psalm
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au sădit un pom.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au construit o casă.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au îngrijit o floare.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au creat o stradă.
Străzile
se exprimă prin noi,
străzile
ne exprimă pe noi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă în alb
Mi-am zis:
scoală-te!
Mergi la mântuirea
zilei rânduite.
În numele Lui
pogorâtu-m-am
pe altarul
Tatălui meu
prin moarte
fiul a risipit moartea
și iertarea
a căpătat aripi
de pasăre albă,
jumătate trup,
jumătate apă.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmul din ogradă
Salcâmul din ogradă
este de-o vârstă cu mine.
Și el și eu
crescurăm împreună
cu tainica chemare
a zilelor de mâine,
bătând distanțele visării
a două inimi pure
ce s-au întâlnit
în viața trecătoare
cu gând hoinar peste zăpezi.
Pe trunchi sculptat-am
două inimi mici
spre amintirea clipei de răgaz
avută în adolescența
salcâmului-nflorit.
Și azi mă-ntreb ades,
de câte ori salcâmul din ogradă
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se naște un oraș
A murit un om
s-a născut o stradă,
s-a născut un copil
s-a mai născut o stradă
și nimeni nu simte
cum anii
nasc un oraș.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de alb
Chemați ogoarele noastre
în palmele crăpate de timp,
sărutul pleoapelor
preaslăvesc
albastrele ape
coborâte din alb.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie albă
Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturisește câte a văzut
prin cele scrise și nescrise.
Ne-a legat și dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărțit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
și suflete bune;
precum norii de grindini
am fost și noi,
precum norii de ploi
am fost sămânța pământului,
alegând între bine și rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
și trezindu-ne sub razele soarelui.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
O liniște adâncă
se cuibărește-n casă,
pereții albi fac riduri
sub varul copt de ani,
la geam copacul
mai scutură o frunză
din tristul calendar,
țărâna arde-n mine,
nu pot să-ndur tăcerea,
tăcută este curtea
și umbrele mai dense,
e trist copacul
și strada e pustie,
e tristă despărțirea
cu-n simplu
"bun rămas"
de care eu
mă tem.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre același final
Deslușesc în fiecare dimineață
profunzimea valurilor...
câtă apă
câți pomi
câte flori
câți fluturi
câte păsări...
și toate acestea se duc
în măruntaiele pământului...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia de gheață
Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.
Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia de gheață
Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.
Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Sorin George Vidoe, adresa este: