Sorin Oancea

Terci

Puneam perle
în cafea.
Tu
îmi aduceai
zahăr. Deschideai ochii,
umblai la verbe
astfel încât umbrele
din noi
să îngheţe în corpuri
cugetătoare, în persoane
capabile să închidă
visuri reversibile
în care zahărul se metamorfoza în perle
şi perlele se înnegreau în descompunerea
din care sorbeam
ceaşca efemerităţii
irevesibile a ploii,
a fluxului de clipe care scălda
cuferele noastre.
Noi ieşeam în costume naţionale,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi ca unu

"ei", un cuvânt al singurătăţii,
îmi apare a fi eu,
des mă trezesc prin visele altora,
omni-distant, omni-neputincios,
doar un actor cu sfori din sârme de oţel

deasupra creştetelor,
Luna coboară, tăcută, spre cerul nevăzut, cu mine captiv între pleoapele celor ca mine

doar eu ştiu cum
să mai scap de visători fără a le strica lumea

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri albe

(ne)generaţia rostului
umbra albă
suspinele regilor
suspinele împăraţilor
o minune gri între felinare
acest el care ne doare
ca piatra stropită din piaţă
cu paşi de lacrimi
şuvoaie de sfinţi
trecând strada
trecând eternitatea în mintea noastră
acest eu care nu ajunge
perna unei păsări nehotărâte
suspinele regilor
suspinele împăraţilor
pe jilţ admirând
spaimele valurilor mării

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda zborului

acest puls...
epuizat...
de canar
în voliera pieptului...
în trilurile lui
de spaimă...
ciocul lui,
moale,
în mei...
aripile-i îndurerate...
crescute din strămoşi-i,
vulturii
şi şoimii
păsării blânde...
cu ciocurile lor de pumnal...
aşteaptă lumina,
din nervii
de aur
ai marii colivii,
în care toate aşteptările

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma speranţelor

degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul raţiunii cu paloşul curat şi Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Mioriţa imanentă
cioban de oameni cu faţă de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care priveşte tremurând şi năduşind focul în noapte
degeaba negeneraţia barbară şopteşte prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în faţa urâţăniei şi a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pentru o nălucă

Mirajul unui om pentru
Fata morgana privind globul
rece selenar şi nisipul

Ulmii ăia roşii cu scoarţă
de mesteceni întineriţi
prin pădure cu dalmaţianul
fricos de umbra noastră

Orice control la poeţi
Ne va găsi bolnavi de tutun
şi resemnare printre stele

Oricine poate fi o nălucă
Cântând prin orga gurii noastre
nostalgii difuze de trib

Doar un călător vrea o casă
Lacul nu poate înţelege chipul
gândul şi emoţia umbrelei

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor neputincioşi

- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:

printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroşite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...

printre corzile harfei
argintate şi prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcuşului pe corzi
care nu se mai opresc...

printre spasmele hârtiei difuzoarelor
şi reverberaţiile mdf-ului
ce le îmbrăţişează...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui popor de negeneraţii

Nu a înţeles nici astăzi
curba lui Gauss (sau o cupă cu nectar). De fapt reificarea e îmblânzirea scorpiei,
acul ei veninos stă atârnat...
Se sfarmă fiecare clipă,
nimeni este reprezentat prin mixuri hipnotice.
Ne desfacem fluturii din piept,
le dăm un loc printre flori,
zburăm peste lume cu ochii spre soare.
Se deşteaptă complexul lcar,
este o umbră de bucurie printre lacrimi, este încă puţin spre cer.

Mai aproape ca oricând,
în coada ochilor se apropie
chipul monstruos al nefiinţelor noastre,
o consecinţă a acelei golănii pe care şi-a permis-o...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urban mistuitor

Oraşele fumegă
de oameni
Albnegrii
(în aceste
"Oraşe interzise"
preazi&preanoapte)
calm sub soare
în istovirea
lascivă de ciment
urcat între bări
apoi de spaimă
se aud bătăile
pulsatile de fumegat
şi se văd dârele
de negru de fum
peste pomi&ierburi
codri de Y vegetal
răsunând din aramă
infecţia electrică
a haloului vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti din lumea cealaltă

+
icoana luminoasă a măreţiei sale!
memoria mergând pe amprentele lumii...

+
structura disperării. încetineşte.
inima nebuniei!

+
expresionism nenumit.
cei 7 magnifici.

+
(semnal verde: sfântul nichifor
din singurătate)

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!