Sorin Oancea

Acul cu gămălie al domnului Smith

Serile începeau cu oftatul prelung
şi dangătul clopotului
liniştind cerul de triluri din vie.
Bolta ei era cupola scenei
îmbrăţişării de pahare
golite cu tihnă şi sudoare.
Prin mormăielile aruncate în silă
către un interlocutor poetic,
din ancora viselor, gândul plutea
imposibil de zdruncinat.
Nu era locul oportun
dar era chinul util, motivul
apropierii de ceilalţi.
Averile agonisite cu preţul bolii
n-au gust decât dacă ai
cu cine să le împarţi.
Munca asta de unul singur
înţeapă prea adânc în noi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acvilin

La
unele aripi
te seduce puful,
la
altele
elasticitatea,
de parcă
vreo aripă e mai bună
decât alta,
când de fapt toate
te ademenesc
pentru a-ţi ridica
poftele
până la nori,
şi mai sus,
unde
marele cioc sanitar
se umple
cu neghiobi
transformaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ad nauseam

să ne atingem dimineaţa

copacii ca noi
să se înalţe
zebre spre cer pe care trec îngerii

funambulescul umanism
din canalele metropolei,
arterele înfundate şi scrumul
afacerist - ace în perna tuturor
până ce vor fi croiţi,
pe măsură ce poeţii
sunt bieţi de umor -
tăcute
în zâmbetul
nepăsării pacifiştilor,
depărtări cărturăreşti de infarct
plesnind din dorinţe postmoderne
umbrele fracturilor filosofului,
cartof îngrăşat

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam versus Voineşti

versul alb, inexpresiv, indiferent,
sau şarpele&Eva dând mere
către haos, plictisiţi;
&Twain era plictisit când îşi imagina,
etc. erau plictisiţi
de liniştea celui
acrit cu mere sau obligat,
încât dacă ar trece prin Voineşti
ar mângâia neştiinţa fluturilor,
le-ar da apă să crească
în abisul unei lumi (şarpele&Eva
întingând povestea prin Iov
până la amărâţi plecaţi
pe drum prin mare, prin frontiere)
unde se poate simţi umbra
versului difractat printre zăbrele
şi ar jubila sub cerul curat
plin de stele şi meteoriţi
neştiutori de carte, doar scriitori
de amintiri pe faţa...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgiri

voi pricepeţi cât de proaste
sunt toate poeziile astea(?)
culmi roase
sub paşii oricui
urcă cu tenişi pe teren accidentat...
am văzut poteca, orbecăind,
lucea ca un fake news...
malurile ei,
malurile mele...
numele ei,
numele mele...
alte lumi,
alte lumini...
aproape am urcat pe vârful dezamăgitor
undele europei libere,
adiind (a)vânt de libertate...
zidurile au plâns eliberarea,
extazul alb,
înverzirea femeilor după ploaie,
revenirea la ceaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animus humanitatem rediviva

această, oboseală de pământ...
aceste(!) aripi de puf golite(?)
aceste(!?) mulţimi de obligaţii...
aceste neputinţe de muritor!

acestora le rodim din abis
(către ele.)
- prizoneri căutând lanţurile de om,
condamnaţi la bucurie,
şi fără de silă -

noi
Noi
N
O
I

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi lomonosoviene

Scânteia revoluţiei,
roşul de toamnă
în mijlocul
unei străzi
năpădite
de niciundele
zărilor nocturne,
se aprinde în catedrala memoriei
tinerelor
aripi încordate
de dor.
(Nişte) pui proaspeţi
din găoace,
silabisind cotcodăceala
din jur,
suntem...
Parcă dornici
de a reveni
la liniştea oului
din care ne-am clocit...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolero românesc

Şarpele, senin, se strecura
printre zorii cartierului de blocuri,
pe drumul plin de lacuri, din asfalt,
cu sâsâitul prelungit ecou
împreună cu lătratul câinilor
care-l urmăreau jucăuşi
Ta-ra-ra tam-tam mii de portiere
spre muncă...

Nimic poietic din nepăsarea asta,
în care unii bunici
vroiau să construiască castele,
ca în basmele pe care le citeau nepoţilor...

Cel puţin aşa am auzit în cafenea...
la o cafea de dimineaţă... cu un trăitor
prin lumea aia de beton armat...
şi la propriu... şi la figurat.
Ţin minte că nici n-am mai sorbit
din amarul cel mai fin din faţa mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brazda proştilor

Departe, în câmpia română, un car căra un grup de proşti
tras de doi boi năclăiţi, mugind ca doi balauri.
Strigau nătângii prin ceaţă să sperie frica,
să fugă frigul în baltă şi mocirlă, departe...

Tot prin acele locuri am văzut generaţia mea cum dispărea,
am văzut cum haoticul cosmopolit se îmbăta de albastrul cerului...
cum cercul...
am văzut tinerii noştrii disperând de durere urcaţi pe garduri,
cum din gurile lor ieşea un lapte negru
fetid de juma' de secol,
din tălpile lor sânge coagulat de spaimă,
din ochii lor nişte stele cu parfum de diamant,
din ei nişte codrii milenari veştejiţi...
în căruţa sărăcăcioasă ca din marea migraţie americană
pe Orinoco, pe Mississipi, pe Rin,
pe Nil, pe Dunăre, pe Volga; peste tot,
de parcă din ei, în mersul molcom sincopat,
orice iluzie se topea.
O lume care uitase...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera obscură

prima a fost virgula
o frunză bătută de soartă
apoi a fost punctul
un pom plin de frunze vii
deabia atunci negeneraţia
adică acei oameni care n-au timp
s-a ofilit în moalele capătului
şi m-a lăsat să-i văd moartea

camera obscură în care se fixează memoria

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!