Sorin Oancea

Cântecul epuizării...

.. acestei negeneraţii

Acestei negeneraţii i-a lipsit gâtul
deşi îşi purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi

Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt

De asfalt erau lipite cuvintele şi şoaptele
purtate în lume
până ce va face gât

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul rece

Curgea timpul miere din borcan
adică stup pângărit...
Curgea drumul de asfalt negru
prin câmpul părăsit...
Curgea un lichid lăptos spre cer
şi ploi de dimineaţă
coborau mantia de toamnă
peste sat,
din copaci prinşi în balamuc...

Cântul rece al nopţilor ce vin
se aşeza lin prelung din lemn,
că la nunta lor,
s-a sădit o stea,
că din stele mii,
multe sunt departe,
şi lumina lor se coboara încet
să plângă niţel pe drumul mişel...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capsula timpului etern

dimineaţa e o nouă recoltă
de şoapte visate din zei
uimiţi de forţa de a deschide
Ochii

nobleţea umbrei lor
strecurată în muşchii pleoapelor
ar putea deforma orgolii
Apuse

printre marile trezirii
seculare în faţă cu mintea
ziditoare de fantasme
Nepământeşti

doar ritmul înnămolit
între avalanşele de pulsaţii
suferă de gelozie zidind
Fugarul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te uiţi pe maidan au crescut codrii de plastic

(Pre)cum ştim cu toţi,
la miezulnopţii,
deasupra ne coboară
îngerul păzitor,
şi ne bagă mâna între circumvoluţiunii
(pentru el nu există oase)
să ne scuture un pic praful
depus de la atâtea disfuncţii,
apoi îşi face deştele pâlnii
şi aspiră...
Şuvoiul de praf lumesc
i se ridică în venele diafane,
unde pentru o clipă
umanitatea încearcă
să-i explice nimicnicia...
Cu capul proaspăt curăţat,
recondiţionat,
sfinţit, acest om priveşte
senin câutând lumina,
transparenţa materiei,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul iertatului

Sorbeau lent din licoarea cu parfum de toamnă,
în liniştea amezii
tolăniţi pe canapelele din cafeneaua metareală.
Un "five'o'clock" cu straie de domni,
deşi fiecare dintre ei ar fi gustat
câte un pic de mizilic să îşi amintească...

În benzile desenate aş fi văzut
bule cu ideile ieşindu-le din cap,
dar acolo liniştea inimilor temperate,
a nărilor şi buzelor suave,
a calmului citadin din cartierul înstăriţilor,
a amiezii unui om scăpat de la muncă
căutând un motiv pentru a se odihni,
îi făcea să pară pur şi simplu fireşti,
în afara oricărei ordonări febrile
din intelectul vreunui sociolog retras...

Începea sordidul stand up lăuntric,
cât timp, noi şi ei, ne studiam tăcuţi

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clubul visătorilor fără identitate din ţara nepricepuţilor universali

sunt din ţara de la apus de răsărit,
patria oximoronului, a manelelor stinse
şi a nepriceputului.
ţin să mă prezint pentru cei mulţi,
ca nimeni din cei care văd şi aud
să nu-mi piardă patria
din vedere
sunt aici, în faţa dumneavoastrâ, pentru
a vă aminti de noi, cei din rai,
fraţi şi inamicii mei neisprăviţi
v-am spus astea pentru calmul vostru,
bunăstarea voastră, durerile voastre,
cu care am fost crescut şi
amăgit de-o vreme
voi, ar fi bine să-mi spuneţi, cum
aţi reuşit să faceţi minuni, ce zei
sau demoni, energii, aveţi
în lumea asta
oricum eu n-am mai visat de o lună
sper să nu mai visez vreodată

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţia durerii

Îmi amintesc şi acum valurile
cât munţii şi pocnetele,
disperarea, frica...

Îmi amintesc şi acum malul,
nisipul, mâlul şi sila...

Văd că prin ceaţă,
încă...

Simt spaima în tălpi
când ştiu cât
chin m-a adus...

Aici!

Rana se adapă din victimă
aşa cum soarele scade
în apus şi în dor
când văd fregatele

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemele omului nou

Prin noi înflorea melancolia,
crizantemele de toamnă a lumii.
Acele ceasului
la douăsprezece şi jumătate
sau şase fix... Coloana infinitului
ne privea fără chip,
poate un naos vertical?
O mare înălţare de martiri
ori o cascadă de sacrificii,
captivi între războiul împăraţilor
cu războiul indivizilor
cu războiul sufletelor întru eternitate.
Am tras un bumb în zid
să las semn de lacrimă metalică,
grosolană şi rece.
Acolo am vrut să scriu despre capătul
omului nou.
Primul pas afară din eon,
din marea criză a spiritului meu
martor şi torturat

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatica depărtării

roşu, sânge roşu/amurg roşu,
o alee însângerată, toamna din ochii
noii negeneraţii
&aceşti editori din rărunchi
care mi se ascund între
ei&ei sau iudapetru din eul liric
&neliniştea galbenă, expresivă,
tânără ca o fiară dormind
când tresărirea se amestecă cu admiraţie
&neliniştea roz, dezordonată,
funambulescul umanism
expus în manelistul perpetuu balcanic
&...

Departe de orice sens
departe de orice motivaţie
departe de nimicnicia imanentă
departe de înroşirea obrajilor

&...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica zării de câmpie

Multe, multe se ascund
sub soare, în clară zi...
Multe gânduri îşi mai caută
jumătatea, suspinând...
Multe sentimente stau topite
în mâlul ghioceilor...
Multe, muulte s-au albit
cât vezi cu ochii,
cât simţi urletul lupilor
în ceafă şi desagă...
Cât luna se va ridica pe cer
să-ţi lumineze negura,
muuulte inimi te vor că(u)ta
mai departe de zare...
Te vor aştepta să apari,
dintre nori, şi neguri,
cu zâmbetul pe chip...
Cu amintirea haitei demult dispărute
&
peştii zbătându-se în desagă,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!