Poezii de Sorin Oancea, pagina 7
Mulțumim
alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulțumit că
am cumpărat de la ei
se înfășoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generații
cea uitată și aia nevăzută
două negenerații care ne mulțumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de țăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita pușca
libertatea de după supravețuire...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisul lucrului nou
mirajul strigătului
de libertate, aripile
unui ceas alb
lipite printre zori...
Dar parcă liniștea
umbrelor aurii de zi
nu seamănă de fel
cu vreo nepăsătoare
absență
Doar atunci din ei
negenerația va negândi
către malul unei trestii,
cum e să privești
cerul în oglindă...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne urcăm
când ne urcam pe Lună
dintre noi erau unii
alții pentru piatra aia
ne alunga ceața de lume
dintre noi erau unii
alții pentru bătrână
ne cuseam pielea cu case
costumați între felinare
niște melci pentru zorii marelui exod
visam în grup o Lună prosperă
o arcă înfloritoare
înflorită din îndrăgostiți
anonimi sărutând
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negenerații de iubire mai târziu
Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îți rămâne să cauți soluția de cer,
marele spumant al renașterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunță, solar,
o nouă adormire în neputințe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătății.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoși tăcuți în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viața catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniștea de a dormi în truda lor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimbulval
Pescărușii-halo, kairos
în tonou printre oameni.
Faleza de nimb...
mimi - gesturi indiferente,
pescărușii kairos în stelele zâmbetelor
călcând providențial
prin laptele acestui univers
la malul de valuri,
trudă și gravitație
cu țipătul estival din mare
se coboară cu albirea părului,
cu privirea în adânc...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
diminețile reci din noi/norii...
ultimele clipe întunecate/visul...
pernele mototolite în neștire/întrebările...
aprind o speranță de a dormi
încă o zi albă, pufoasă, suavă...
dar poeții necunoscuți
se coboară din zvonuri
cuprinși de pupilele îngerilor
cu invidie și durere
cu mesaje social media
cu fețe kitsch sorbind cafea
apoi își ridică mâinile către nori
așteaptă deziluzionați ploaia
se ascund printre umbre
se desfac în văzul lumii
până fie explodează
fie primul strop îi va răci la loc
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia tinerilor hoinari
Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.
Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii rurale
În satul, nostru,
se beau mințile, se
ciocnesc inimile
zdrobite, dimineața
trase din teasc
în alambic, și noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
amețiți de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineața în care:
"Ești băiat mare,
deja(!) Leagă-ți șireturile,
singur"
(Afară ningea cu frunze
veștede, reci, și vii,
iar sub noi, ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul,
nostru, amețit de
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii gării
printre gări
pentru că doar acolo
pentru atunci și doar atunci
doar tuc-tuc, tuc, tuc
tăcere și fețe
o masă sărăcăcioasă
hoți, valize, indiferență
Spania, Italia, Franța,
Germania, Ungaria, Portugalia
sau niciunde
sau nimeni
sau degeaba
urlete de spaimă/chiuituri
pene de păsări, gunoaie,
doar gări
doar umbre
doar noi într-una scormonindu-ne
buzunarele de mărunțiș
visând ziua și noaptea
gerunziindu-ne stările și pașii
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de veteran
Umil, cu ochii în pământ,
suspin albit, dar ofilit,
rezist cu tinerețe.
În minte greu,
în mâini de fel,
nu simt pic de tristețe.
Iar cerul greu, șuer de zmeu,
șuer de zeu,
aproape mi se pune.
Umil de sunt, de răni supus,
deschis de bătrânețe,
ridic cuvântul, de-l aud
cei ce cad în tristețe,
și gloria de muritor,
le-o ofer cu binețe.
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Sorin Oancea, adresa este: