Stelian Platon

Am început să mor

Incinerat de vorbe-ncurcate am început să mor,
Copilăria se prăvale-ntr-un univers pustiu...
De mine mă dezbrac azi furişat încet, încetişor,
Ca de ploaia de rugăciuni şi scântei din care viu.

Şi tata şi mama au plecat de minute puţine.
La cina de taină ne-adunăm într-un cadru postum.
Zăpezile îi tot înălbesc şi-s tot mai fără vină,
Plăpând mă privesc cu ochi contemplativi absenţi acum.

Ei casei sărută chipul, satul au păstrat sub pleoape,
Prin suspine ne-ntâlnim şi-i mut apoi din somn în gând.
Regăsirea e ascunsă disperarea-i prea aproape,
M-ascultă în eternitate, aripi au şi parcă plâng.

poezie de Stelian Platon (30 aprilie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec cu femei

Am fost părăginit de scenă
Imagini de erou nemaiîntâlnit să am
Doar apă mi-a plăcut să beau
Iar seara în discotecă mă efectuam

Atent îmi construiam asaltul
Să pot iubitei să îi pătrund orişice scut
Ca mine să nu-i mai fie altul
Şi surâzând s-arate sutienu-i desfăcut

Ziceam că toate-s surâsul meu
Şi tot spunându-le cu inima pustie
Aveam doar un vis de derbedeu
Şi poate uneori un pic de simpatie

Azi, parcă mai abătut c-un gând
Frustrările au încetat să mă mai doară
Femei posed - presupunând...
Renunţ şi la scandaluri, calm, întâia oară

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (2019)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu avea ochii căprui,
Părul arcuit în cântări de vânt,
"Băiet" şi azi îi lângă izvorul lui,
Sub bolta codrului ascet şi sfânt.

Iubirile îi erau născute
Pe rotunda clipă a unui vis.
Parcă plecat doar de minute,
E mai departe azi cu un abis.

Uşa vârstei tale e-ncuiată,
Ca o iertare arată-te din nou,
Mâna-ţi candida şi cadenţată,
Spală secolii cu repetat ecou.

Ascultă strigătul de azi din noi:
În care adâncimi de cer te-ai dus?
Noi spunem generaţiei de-apoi
Că eşti un sfânt la masa cu Iisus.

poezie de Stelian Platon din Nu suntem îngeri (9 februarie 2011)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Nu ştiu pentru cine aş putea să mai spun
Că bântuie prostia cu puteri de taifun.
Degeaba înotăm triste epave pe lac,
Cinic şi mândrii sfidăm al salvării colac.

Nu ştiu cum mai perceptibil şi-adânc să pătrund
Cu lacrimi româneşti-n cerul nostru profund,
Ce scuze şi fapte aş putea din larg s-adun
Pentru iertare, cerului gol să îi propun.

De sus aş desprinde cea mai eternă stea
A cărui vârstă e în România mea,
Despre oamenii uitaţi aş vrea să îi cânt,
Despre perversitatea impusă pe Pământ,

Ori absurdul din epuizante aşteptări,
Ca şi entuziasmul flagrantelor erori.
Rugăciunile -s prea vechi cu puţine verbe
Iar Iadul de azi în smoală nouă ne fierbe.

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi bătrânii stau la drum

E câmpu-n hibernalul somn de seară.
Pictându-şi sângele peste Gorgan
Discret se-ascunde soarele de ţară,
Bonom merge spre casă biet ţăran.

În râul lângă sat îşi udă faţa
Şi-nmoaie talpa ca-ntr-un râu de foc.
Din suflet cearcă să-şi alunge greaţa
C-un ritual de rugă de noroc.

Cu vecini stătea cândva ieşit la drum,
Trasînd viaţa-n vorbe evazive,
Cu glas căznit de înecăciosul fum
Al ţigărilor în seri tardive.

Au îmbătrânit în gând apăsător,
Ruga le-au dezintegrat păgânii.
Dumnezeu nu înţelege soarta lor,
Ori de ce blajin plâng azi bătrânii.

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea de iluzii

Mareea de iluzii tălăzuind cărări creştine
Melci rămaşi pe ţărm, convingător au ruginit
Încerc condescendent să fiu şi mai firesc cu mine
Dar pleoapa ofilită nu pot să o mai ridic

Nici valuri răzvrătite nu mai fac pe un cal albiu
Eu şi calul falnic, suntem fiinţe intrinseci
Ai lumii buimăcite ce-n frâie n-am putut să ţiu
Grăbiţi oamenii pe oameni vor tot vâna în veci

Copaci cu vârful lor curat bat cerul să-l trezească
Şi pier apoi în gura prea abstractului abis
Acolo unde ochiul nicicând nu o să privească
Şi unde s-a născut rebel zadarnicul meu vis.

Fuior am încercat să fac din repezile ape
Dar m-au domesticit rupându-mi fiecare os
Atunci, eu chiar nu aflasem că seara e aproape
Că viaţa-i dată cu-mprumut şi lumea-i de prisos

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient Emigrants

Revin din vis şi parcă-s mai departe
Când vesel sânt, sânt totuşi mult mai trist
Deşi m-agăţ de–a cerului vechi toarte
Şi-arunc la Dumnezeu un acatist

Am raportat, văzduhul că se-mparte
Între păstorii Mahomed şi Christ
Ce pun în viaţă tot mai multă moarte
Sub un pretext dogmatic globalist

Ei cer lui Prometeu să ducă focul
Să vadă fum de jertfe-n Orient
Cei doi Mesia îşi admiră jocul
Şi totala pace-n foc şi-armament

Păşesc tăcuţi spre lume ca-nspre mormânt
Migranţii înşiraţi ca-ntr-un muzeu
Şi caută căznit un alt şezământ
Aproape acum de-al nostru Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (20 septembrie 2015)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele zilei

ELEGIA MĂRII

Catargul meu pustiu şi-a falţuit lumina
Bizar dansând împleticit în pas de pipăruş,
Pe val razele-şi pictau fluoresceina,
Strident vocaliza-n albaştri nori un pescăruş.

Luceafărul ar vrea să se fixeze-n mare
Când vântul îl îmbrăcă într-un cânt de matelot,
În sinea mea mai pun pe sânii tăi o floare
Naiv şi sincer, ca cel mai convertit bigot.

Spre barca ta mă împinge valul dintr-odată,
Scapără-n mine emoţiile o scânteie.
Tu şoaptă prefăcută-n lumină tulburată
Te-ascunzi în semicercul aprins de curcubeie.

Te-ademenesc în lumea mea îndepărtată,
Să rătăcim pe ştraifuri de-amurg pe Marea Neagră,
Cu o corabie prea mult înstrăinată,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Adrian Păunescu (Inegalabilului şi nemuritorului poet naţional Adrian Păunescu)

Pari obosit şi nici nu eşti ca altădată
Şi încă mai aştept să te-nduri a povesti,
Cum hotărâşi să pleci la poeţi deodată
Şi cum să dormi de-acuma în fiecare zi.

Azi –noapte te-am visat prevestind nedesluşit,
(Sub calde lacrimi creştineşti căzând din stele),
Că-n beznă se va tângui un câine adormit
Şi-or pregăti o nuntă ursitoare rele.

O rugă pentru noi ai pus în orice carte,
Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;
Azi ţara îţi deschide pământu-nspre moarte,
Către Marele Olymp din piatră şi noroi.

Din viaţă tu plecaşi să îmbrăţişezi pe toţi,
De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie,
S-anunţi că-n viaţă sunt rămaşi toţi poeţii morţi
Şi doar ce le promitem zace în sicrie.

[...] Citeşte tot

epitaf de Stelian Platon (5 septembrie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri în cuvânt

Un val de teamă s-aşează pe popoare
Scrâşnind, şi-nalţă tabla aburii pe casă.
Vânt bătrân şi blând încearcă o schimbare,
Plimbăreaţă Luna se-aşează pe terasă.

Revino, scumpa mea, e acuma timpul,
Dureri vor sta cu noi la îndelungat taifas...
Se scurge bătucit pe cărări răstimpul,
Iar ora o vom potrivi c-un ecou rămas.

Curaţi o să ne-ascundem iară în cuvânt,
Vom încerca să îi refacem vieţii jocul,
Jaloane albe s-aşezăm în crezământ
Şi zeul ce ne-a repartizat norocul.

poezie de Stelian Platon (20 august 2015)
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!