Poezii de Teodor Dume, pagina 13
* * *
moartea este ca și iubirea
depinde de unde o privești
uneori ajunge doar să
te gândești la ea
poezie de Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în fiecare bătaie de inimă
există un timp și o durere
în rest aceeași imagine funebră
o cruce de lemn o lumânare stinsă
și o urmă de lacrimă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ceea ce nu știi e că
moartea stă la semaforul
din intersecțiile urbane
blocat pe roșu doar
atunci când
iubești
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ca să fii într-o zi ceea ce nu ai fost
îți trebuie timp
mult timp
ca să poți să privești prin oameni
dar să nu te rătăcești
prin respirația lor
poezie de Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua scrisoare cu destinatar necunoscut
undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o așchie de lumină
toate lucrurile astea există
însă tristețea pe care o împart la unul
sfredelește în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
și strig
ecoul se izbește de pereți
aud un oftat
ridic ochii și privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemișcată de o vreme
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se moare...
Așa cum purecele doarme în
cămașa de cânepă
așa cum
pâduchele doarme adâncit în piele
tot așa Dumnezeu doarme
în respirația aceluia care a fost
poezie de Teodor Dume din carte, atllantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intenție ratată...
O umbră își caută locul printre oameni
ca și când
i-ar fi aparținând candva
simte cadența pașilor
celorlalte umbre
cu iuțeala unei lacrimi
cade pe asfaltul umed
acoperind urmele
celor plecați...
sunetul căderii pare a fi
desprins din schija unui destin
poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două intenții
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
țintuită pe propria-mi bătrânețe sau
e așa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi
sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniștea
ca o toamnă
golașă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipește de mine
ca un aluat
cresc și mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip
îmi sprijin capul pe întunericul
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
