Poezii de Teodor Dume, pagina 14
Numele morții, Ana
nici nu știu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează și că singurătatea
o scrijelește pe suflet
apoi a plecat...
mi-aș fi dorit
înainte să-i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu și poate
împreună să împletim lumina
în șuvițe subțiri
să pot intra în întuneric
ca într-un templu
apoi
să revin pe lavița de lângă poartă să
vorbim despre dimineți nesfârșite
și despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a ațipit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecări spre nicăieri
lacrimi sfărmate în batistă
o privire
spre asfințit
un drum cu sens unic
și nicio barieră
plouă mărunt
un tren șuieră prelung
de parcă lumea
nu ar ști
încotro e gara
pe geamul înghețat doar
o atingere de deget
și ultima promisiune...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politicieni și discursuri
mi-am închipuit că pot fi păianjen
să mă agăț de întuneric pentru
a-i cunoaște rostul dar
ura chircită în mine
roade puțin câte puțin
din firul pe care urcam
degeaba
urletul durerii mă preface
în ceea ce-a mai rămas -
un scalp uitat
printre discursurile despre viață
ale politicienilor
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi nu știți
(mersul pe vârfuri se învață iubind)
Să nu credeți că
sunt indiferent la critică
atâta vreme cât nu îmi spuneți
că sunt bătrân
în ideea în care
îmi îndoi genunchii
și iubesc
relativ
se vorbește despre o
autodistrugere o destrămare
de trup peste care
timpul glisează
la rece
până la strigăt
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin tine trece o viață
moartea este ca și iubirea
depinde de unde o privești
uneori ajunge doar să
te gândești la ea
pe lumină sau întuneric
poate să vină de oriunde
nici Dumnezeu nu poate
să-i acopere urma
frigul și ploaia sunt
aliații de încrede care
imită o umbră
s-ar putea totuși să respiri
din imaginea care crezi că
ți-se potrivește
chiar dacă
e doar o trecere
fără nicio părere de rău
întoarce oglinda
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o candelă de nisip
în fiecare seară cobor pe un drum
ce nu duce nicăieri
la marginea lui îmi întind umbra
sub care mă așez
grijuliu
o durere de moarte se prinde cu mine
sunt primitor și nu ripostez
nu caut cuvinte nici semne și nici răzbunare
în orașul din mine sunt doar ziduri
un ceasornic și o noapte
fără sfârșit
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
asfințit -
mâinile cerului pline de sânge
ating pământul
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
Cai albi traversează noaptea
și ropotul lor se-aude
până târziu... în Dimineață
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nici chiar moartea nu doare
mai tare decât dorința
de a iubi sau a fi iubit
dar să nu uităm că și iubirea
e o moare lentă pe care Dumnezeu
o accepta ca jertfă pentru oameni
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
