Poezii de Teodor Dume, pagina 17
Cetatea din suflet
singurătățile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare își ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par niște caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit
și totuși
în cele din urmă
un singur supraviețuitor
va ieși din cetate
ca o zi de primăvară.
poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun
am lacrimi pe suflet și sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puțin câte puțin și
nu înțeleg multe lucruri
aud liniștea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
și aștept
cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi...
În ziua în care toate mamele își leagănă pruncii
am învățat tăcerea
și-n căușul palmelor
am lăcrimat
era prima zi a lumii cu o singură viață
de frica zilei de mâine am tras
cerul peste mine
și-am așteptat
din senzația că exist
mi-am făurit un zâmbet
și din când în când
înflorește în zâmbetul mamei
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ingrijorare
De zidul rece
mă proptesc în fața oglinzii
și privesc cum mi se usucă pielea
mi-e teamă că aș putea rămâne
o bucată de hârtie
scăpată pe jos
sau poate o cărare
pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată
cu ninsorile...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule...
într-o bună zi vei coborî
de pe linia orizontului
și vei trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale tale
tu știi asta
bătăile de clopot
vor deschide poarta
drumul va fi lung dar
nu atât de lung încât
să nu poți evada din tine
din când în când
vor crește liniști
în rest totul e nisip...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacție defensivă
Mă tem de fiecare gând în care
m- aș putea pierde dacă
nu l- aș avea pe Dumnezeu alături
și totuși mă întreb
când o să ajung oare
ca să vâslesc
prin sângele apusului?...
poezie de Teodor Dume (4 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
am ochii unui condamnat
mă târăsc prin culoare
și nu pot
să respir prea mult
dincolo de liniile trasate
sub lut
se topesc durerile
în alte anotimpuri
nimic nu pare să fie ce a fost
doar un dangăt de clopot
împlinește ruga
cineva se plimbă prin mine
și tace
... e doar septembrie
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme de fluturi
dincolo de orice tăcere
e-ntuneric și niciun cer
umbrele adorm într-un fel anume
ca și când
nu ar fi existat atingeri
aciuit în primul anotimp
după naștere
îmi desfac singurătățile în șuvițe lungi
în palmele mele goale au mai rămas
doar urme de fluturi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vestire...
Vestire...
Inima mea - ochiul lui Dumnezeu -
începe să vadă ceea ce
nu a văzut demult:
copii îmbujorați la față colindând
"Hristos s- a născut"
și inima voastră incepe
să vadă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
