Poezii de Teodor Dume, pagina 23
Mă scurg...
mai am o viață cea netrăită
nici măcar nu știu ce
am fost sau
ce aș putea fi
am uitat totul
până și plecările din mine
au rămas fără Dumnezeu
se face târziu
am ochii mici și mă scurg...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mască de om
cel ce te urăște îți va da
bună-ziua mereu
dar niciodată
nu te va îmbrățișa
cu mâinile sale de om
ci te va aștepta
la răscruce deghizat
... în chip de om
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
stau încotit peste fereastră
o liniște mereu îndatorată
îmi lunecă peste pleoape
și nu pot
să asist la
urgențele clipei
doar ploaia cu efectele ei zgomotoase
mă îmbie la taifas
ce negru e cerul și
câtă disperare înspre deal...
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om bun
Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în fața ta, Doamne
uit de mine
nu știu cât va dura
frigul rătăcește prin vene
mă pierd
dar nu-mi pasă
drumul e plin cu oameni
gestul îmi îngăduie
să iau forma zilei
și să respir
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantomimă
Dimineața
mimez o ceașcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
și deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
și las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede și moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire
din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
și viclean
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru rodul pământului
hrăniți orfanii și păsările cerului
deopotrivă pe toți cei care
poartă povara a aceea ce ați fost
să nu vă fie frică
nu doare
pământul nu doare
ci doar din când în când
vi se va face frig
din ce în ce mai frig
tot mai frig
tot mai frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre resturi. Singurul loc de care moartea nu știe
uneori sap în mine și
rămân acolo până noaptea târziu
caut locul din care am venit
știu că există pericolul
să se surpe pereții scrijeliți de nesomn
și nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice
rănit printre resturi ignorat și cu
tălpile arse de căutări
o să aștept în singurul loc
de care moartea nu știe
știu totuși
că în locul acela a locuit o femeie...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciri
de la o vreme aud tropote
neliniștea crește în mine
ca un bob
cerul văduvit de zboruri
zădărnicește lumina
Dumnezeu privește-ngândurat
între noapte și zi doar eu, -
ascunzătoarea perfectă a morții
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riduri
încă o zi în care
lumea trece prin mine
unde să mă ascund
Doamne...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de fapt
nu știu dacă amprentele
tatălui meu
sunt puncte pe
o linie continuă sau
un timp între mine și Dumnezeu
în orice situație sunt un duplicat
și mă delimitez de identitatea celuilalt
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
