Poezii de Teodor Dume, pagina 32
Prin lumina lumânărilor
mișc privirile dintr-un colț într-altul
și nu spun nimic
am o teamă stranie și
teama asta
mă face să-l rog pe Dumnezeu
să se așeze pe patul în care
cândva
o visam pe mama
dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte
care să-mi amintească cine sunt
ce bine ar fi să fie totul la fel
prin lumina lumânărilor aprinse
văd un chip și mult prea mult întuneric
cineva pășește prin interiorul meu
ca printr-un sanatoriu
e liniște și e frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual magic
Ascult cum pământul
răsuflă cald
îmbrățișând câmpia
Se oficiază
un ritual magic
pentru împlinirea semințelor
Să nu le striviți tăcerea
somnul lor întruchipează
cel mai frumos vis.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși un motiv
pe stradă la muncă sau acasă sub duș
peste tot acolo unde mizeria se
ascunde în golurile din viață
mă urmărește o amorțeală
e ca un fel de frig continuu
pișcă nu doare
și nici nu-mi pasă
în fiecare zi
înăuntrul meu se ghemuiește
o șansă
îmi împachetez senzația și
plec departe de locul
în care oamenii se bifurcă...
oriunde
pentru că nu știu cum altfel
să-mi schimb înfățișarea
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
Plecată, noaptea cade peste văi:
uimire
/Pe semne cerul a aruncat-o afară/.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea, o execuție lentă
mă bântuie o liniște grea un gol
îmi delimitează privirea
nu pot să dorm
de câteva nopți
mă gândesc la ziua
în care voi ieși
din mine
ca apa
din albie
mă voi revărsa peste
crăpăturile uscate
ale pământului
totul pare să fie pregătit
nu protestez încă
trăiesc printre oameni
locația îmi priește
femeile îmi fac cu mâna
din când în când
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-e dor și de tine, doamne!
ca de-o respirație
în fața morții
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.* * *
recunoașteți-vă viața
atâta vreme
cât nu sunteți singuri
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dovadă că am trecut pe aici
pe noptieră am doar cărți un bilet de la mama și
un notess cu ultima însemnare pe care Dumnezeu
o va citi cu discreție
celelalte lucruri nu-mi aparțin dar
sunt conștient că între mine și oameni
golul rămas se rotunjește ca un ghem
și crește și crește...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
zădarnic mă uit înspre cer
ruga mea e fără adresă
poezie de Teodor Dume din Durerea din spatele cărnii (ianuarie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
prin mine trec anii și mulți oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
poezie de Teodor Dume din Durerea din spatele cărnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
