Poezii de Teodor Dume, pagina 4
Duminica respirațiile tac...
dimineața de duminică
e o simplă deschidere
spre rugă
moment in care
Dumnezeu sărută un copil
respirațiile tac...
ce mult contează o zi
în care ai senzația că exiști
chiar dacă mâine va fi altfel...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
dovada faptului că am fost
și încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
și o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu știu dacă
le-am iubit
dimineața
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se așezau la masă și
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se așeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine și m-am privit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
nu are asemănare și
nici formă
nu moare
dar are
trecut prezent și viitor
înlăuntrul unui punct
desăvârșit
urmează propriile mișcări
nedespărțit de sine
devine artera
prin care
curge viața
spre alte simțuri nelocuite...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi pleca la tata
astăzi am mers mai mult
decât în toate zilele
venele sufocate de umbre
și de multe alte lucruri
s-au încins
între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu știu cum să încep
ideile se detașează
și nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină
sunt multe lucruri pe care
vreau să le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
și se rânduiesc adânc în mine
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (1 februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exil într-o lacrimă
Cine poate fi mai fericit
decât acela
care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
în rugăciunea de seară
se adăpostesc unul în lacrima
celuilalt
și sunt fericiți
poezie de Teodor Dume din Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exil într-o lacrimă
Cine poate fi mai fericit
decât acela
care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
în rugăciunea de seară
se adăpostesc unul în lacrima
celuilalt
și sunt fericiți
poezie de Teodor Dume din carte,exil în durerile altora (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exil într-o lacrimă
Cine poate fi mai fericit
decât acela care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
in rugăciunea de seara
se adăpostesc unul in lacrima celuilalt
și sunt fericiți
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Față în față cu mine
azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
