Poezii de Teodor Dume, pagina 43
Tablou fără ramă
pe lampa din odaia bunicii
văd amprentele tatălui meu
(plecat în iarna
în care hornurile au
înghețat toate amintirile)
par niște riduri uitate
în durerea facerii
mi-aș dori să mai rămân o noapte
doar o singură noapte în patul
în care am visat-o pe bunica
strigându-l pe Dumnezeu
dar nu mai e timp...
pașii mi s-au aliniat și
merg îndărăt
cealaltă parte respiră
din sângele unui nenăscut
toate celelalte lucruri
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, e 4 aprilie
azi îți vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toți oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada cu pruni
din spatele casei
dormeai sub prunul
care l-ai plantat
la nașterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenței tale și că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templu
corpul meu e un templu în care intru
dimineața la amiază și seara
pentru dezvelirea sufletului
această golire e un ritual și
îl practic în spațiul în care
doar iubirea coboară
odată cu lacrima lui Dumnezeu
nici nu-mi pasă de celelalte lucruri
atâta timp cât primesc binecuvântarea
fie și pentru câteva clipe
încetez să mai fiu ce am fost
durerea se transformă în liniște
îmi împreunez palmele
să pot vorbi cu Dumnezeu apoi
mă plimb prin universul din mine
pentru că
fiecare bătaie de inimă e o poartă
prin care trece viața înspre o altă viață
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terminal
unele suferințe
au ieșit din matcă
tăcere
curând voi ieși
și eu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, devoratorul de umbre
vine o vreme când începi să semeni
cu un fum de țigară
te așezi între noapte și zi
numeni nu știe că lumea
privește prin tine
ca printr-o ceață de toamnă
cerul se face rotund
umbrele se mișcă de acolo - colo
cineva scormonește prin tine
te scurgi încet dar
nu zici nimic...
devoratorul de umbre înghite orizontul
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecători
Nu striviți tăcerea.
Noaptea e ferecată...
În zadar voi bateți
nopților
porțile-s ferecate
cu liniști
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință a bunicului
după ce și-a reamintit
că mai are de citit un psalm
și-a răsucit capul prins între palme
m-a privit
întrebător
i-a zâmbit cerului
apoi printre buzele
zgâriate de timp
a șoptit...
doamne,
eu
sunt cel din
lăuntrul sufletului
dă-mi atâta putere
cât să-ți împlinesc cuvântul
ca să pot veni la tine
mirosul mâinilor
nu atinge sângele
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ultima noapte cu tata (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima pagină, nescrisă
mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
și de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
își etala sudoarea
mi-e dor de oameni și de mine
de copilul care impresiona alergând
desculț
după fluturi
știu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriștea îngenunchea
în fața dimineții
ca o tăcere
mi-e dor și de tine, doamne!
ca de-o respirație
în fața morții
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimii pași
Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer și pământ
bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinți pe vorbe de duh
sânii secați ai femeilor bocitoare
agață pustiul de uși cariate de lacrimi
liniștea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei
cerul pregătește nunta unui înger
cineva umblă prin mine cu o întrebare...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
