Teodor Laurean

Înscrisurile

semnele arse în zidirea
cu miresmele trupului,
să rotunjească
duh şi făptură!

cine va descifra iubirea
cum în arbore
sămânţa crucii?

cine va reteza
ombilicul singurătăţii,
ehehei,

şi, mai ales,

cine va împărtăşi
aceeaşi moarte
pentru înviere?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învârtită ie-n brâu

Prin oglinzile de ieri
Văd fecioare şi muieri,
Peste Mureşul de az'
Trec femeile-n extaz!

Vin din toate părţile
Şi-mi dărâmă porţile!
Unde să mă furişez?
Că-s frumoase ca un miez

De măr roşu, păcătos,
Din livada lui Christos,
Ruşinoase ca o iie
Scoasă noaptea-n cununie

Şi se dăruiesc să cadă
Prima, de pe trup, zăpadă!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolarium

Într-un cătun pierdut,
Cu fiare şi sânge în flăcări,
Primul şi ultimul meu culcuş,
Cine să ştie izbeliştea ceriului
Obosit în ograda cu dobitoace?

Cine să mai caute sfâşierea
Cuvântului îngenuncheat
Pe prispă părăginită
Şi cine să bată în poarta rezemată
Într -un pociump de acăţ
Şi cine să strige numele
Îmbătrânit cu apa fântânii
Fără ciutură?

Şi, mai ales, dar, mai ales,
Cine să -mi întindă
Ultima vadră
Cu sângele lui Iisus?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinal rebel

Doamne!
Întrucât
Această ogradă,
Unde fiecare umbră
E trupul aducerilor aminte,
Şiroieşte pe hohotele
Trandafirului!

Genunchii şi tălpile şi palmele
Zidesc scripturile
Unicului grai!

E vocea ultimei zile
Care refuză
Amurgul!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

Pribeag în ochiul serii şi pustiit sub pleoape,
Cum urma ce-ar rămâne dac-aş păşi pe ape,
Mă doare steaua stinsă ningând peste câmpii
Şi umbra care-aleargă rotită sub călcâi

Şi toamna asta lungă ce m-a lipsit nuntirii,
Vânzându-mi puritatea la bâlciul amintirii,
Ăst diavol ce mă scurmă şi-mi sapă-n sânge gropi,
Să mă-nmormânt în ele eu singur, fără popi,

Să nu mai ştie nimeni că-n trupul ăsta mut
Un neastâmpăr tandru de viaţă a-ncăput,
Nici lacrima-nnoptării din ochiul meu mijind
Să n-o mai ştie nimeni, căci s-a născut murind!

Îţi scriu şi-atâta larmă se pune între noi,
Încât te văd prin beznă cum te prefaci în sloi,
Încât pe axul lumii se prăbuşesc planete,
Iar stelele-şi duc raza în sferele secrete.

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odysseus

(fragmente)

Mai eşti aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Şi mă vânează-n camerele goale!

Ele-şi strecoară trupul prin inel,
Îşi înveşmântă sângele în rază--
Şacalul care-a fost mai ieri mişel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!

Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!

Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite şarpele ţărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele şi plânsul

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa mamei

Mi-a dat mama peste mână,
Mama mea mi-a dat,
Să las oala cu smântână,
Că nu-s Împărat!

Că în mânurile mele
Stă Împărăţia,
Care-n oale şi ulcele-şi
Ţine avuţia!

Însă pân-la avuţie,
Stirpea cu sămânţa
A întors ţărâna gropii,
Să hrănească fiinţa!

Mama mea, din pleazna ta,
Rotită peste suflet,
Carnea mea şi umbra mea
Au învăţat să umble!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeau viorile-n grădină

Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas şoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.

Prin faldurile de maramă
Simţeam suflarea lui arzând
Şi parcă fără nici o teamă
Păşeam prin el ca într-un gând.

Plângeau viorile-n grădină
Şi băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.

Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aş reţine
Să o zidesc lângă o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi

Hai să ne întoarcem în oglindă,
Dacă-n sine nu mai are sens!
Pe cuvinte zicerea-i gravidă,
Leapădă acelaşi univers.

Cum acelaşi chip ne poartă piatra,
Până trupul este împietrit;
Doamne, rai şi iad, deschideţi poarta,
Ca să intre crinul siluit!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIMENIRE

sabia în mâna idolului,
prin galerii
tortura ochilor cu cerul
subţiat de ape
subterane;

descheie cămaşa cuvântului,
sloboade fiara
plângând în mâinile
pruncului zglobiu--

în curând
tăişul luminii,
în curând tava de aur
cu scorbura inimii
gâlgâind cu râsete
cristaline...

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!