Teodor Laurean

Prin amurg rătăcitor

Cum să mai rămâi în amintire,
Dacă-i mut cuvântul tău prin lume?
Întrucât nu tot ce-i risipire
Lasă-n urmă lucrurilor nume!

Eşti atât de singur prin viaţă,
Alungat şi adulat de semeni--
Gloria este aşa de hoaţă,
Semenii îţi fură tot ce semeni!

În mulţime eşti ca în pustie,
Singur prinzi contur şi-nfăţişare;
Lumea te închide în chilie,
Tu-i oferi şi ultima suflare!

Sângerezi amurgul cu chitara,
Mielul şi jivina pasc câmpia,
Iar când fiara îşi ridică gheara,
O înduioşezi cu poezia!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzmeriţă

Cu picioarele tale goale
Şi cu ale mele tot desculţe,
Va seca Mureşul la Meşcreac!

Cu pulpele tale neglijate de rochie,
Cu izmenele mele prea scurte,
Se va întoarce Tisa în Ardeal!

Cură Dunărea şi mă lasă
Să mă tăvălesc cu şoldurile tale
Până unde se revoltă Marea Neagră!

......................

Pe tine te strălucesc în perlă,
Eu prin câte oceane
Voi călca apele
Să mă iubeşti pe mine, tu?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug

Cât o mână de pustie jertfa,
Cât o jertfă mila ta lumească.
E lumească-ngenuncherea-n humă--
Huma nu mai poate cer să nască.

E încinsă-amiaza dăruirii,
Dăruirea ştie să şi ceară --
Ceara candelei când arde crinul,
Crinul născătorii din fecioară.

Apoi muguri înverzesc pe cruce,
Crucea îţi adapă cerul veşted.
Pe când toate par să se usuce,
Cosmosul întreg în tine creşte!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scuturau zăpezile

Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Şi frigul taina nopţii estompa,

Doar vântu-şi flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-şi cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,

Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-ngheţate-n groaznic ger,

Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoşii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reaşeze-al timpului tumult,

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunere

Tulai, Domne,-i zua me?!
Tătă lumea az mă be,
Pân-la fund de dimijană
Şî mă soarbe pi sub geană,
Pân-la cepul de butoi,
Doaga lui de vin altoi,
Uscă dogele de sete
Pân mă beu pe mine bete!

Tătă zua, va-să zică,
Tăţ mă beu şî mă mănâncă,
Parcă nu mai am nici os--
Chiar aşa îs de frumos?
Poate-am fo un pic fălos,
Nu mă-mprăştiaţi pe jos,
Fost-am io destul risipă--
Az sunt rege pentru-o clipă!

Ioi! Că nu-s io Izabela,
Să vă chem la mine lela!

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub dealul Lunii

Sub dealul lunii, în căsuţa veche,
Mai poţi simţi ce inima ta simte?
Mai ai şi tu pe undeva pereche?
Întreb, aşa, ca omul fără minte.

Căci mă înfăş cu patimile stelei,
Până orbesc de tot sub chipul lunii;
Mai lăcrimez cu lacrimile mele,
E râsul meu pe buzele genunii.

Când trunchiul trupului e vâlvătaie
Pe răsuflarea sângelui pustie,
Încă mai simţi că-ntreaga lume-a ta e,
Iar dragostea mai poate să invie!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de înger

doame!
întrucât
cine să mai citeasca
în măruntaiele
păsării?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de înger

Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu eşti mereu sfârşit şi început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!