Thomas Hardy

Vitele în noaptea de Crăciun

Ajunul Crăciunului. Bate de miezul nopţii.
"Acum în saivan toate-s în genunchi,"
A spus un bătrân, iar noi stăteam cu toţii
Strânşi în jurul jarului din cămin, mănunchi.

Ni le-nchipuiam pe-acele blânde şi umile vite
Îngenuncheate-n aşternutul lor de paie moi...
Şi nimănui o clipă nu i-a trecut prin minte
Că nu ar fi aşa. Era credinţă-n noi.

Asemenea fantezii candide puţini oameni, presupun,
Mai au în aceste zile! Şi, totuşi – se prea poate –
Dacă cineva mi-ar spune-n Noaptea de Crăciun,
"Hai, vino să vezi cu ochii tăi vitele îngenuncheate,

Ca-n saivanul din vâlceaua ninsă de cu seară
A copilăriei noastre dintr-o margine de sat,"
Aş ieşi cu el în întunericul de-afară
Cu speranţa că ceea ce spune e adevărat.

poezie celebră de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar (extras)

Demult, când gândul se năştea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alţi muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înţeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om şi bunăstarea sa.

Corul

"Umpleţi paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor şi nici de gândurile care, căzând, fac plici!"

În centrul cerului: pământul înţepenit şi plat!
Dar asta numai până când a venit şi,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare şi glas puternic,
Un înţelept numit Copernic.
Tropăim, susţinea el,
Pe-un glob mititel

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâlnire ratată

Tu n-ai venit,
Şi Timpul a trecut, iar eu am amorţit.
Dar nu atât că tu n-ai apărut,
Cât mai ales că nu ai reuşit
Să te înduri, aşa cum aş fi vrut,
Să-ţi birui nepăsarea în sfârşit,
Şi am sperat, însă am fost rănit...
Tu n-ai venit.

Nu mă iubeşti,
Şi doar iubirea te face să slujeşti.
Eu am ştiut, nu-i o idee nouă,
Că printre toate faptele divine
Ar fi fost bine ca o oră-două
Să fi venit să te-ntâlneşti cu mine,
Un om zdrobit de timp, să-l linişteşti...
Nu mă iubeşti.

poezie de Thomas Hardy, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!