Poezii de Traian Abruda, pagina 119
Viața merge
înapoi înainte de-a se întoarce
trage un rânjet spre crenelul cetății
ce
tățenii din mica vienă, niște monștri,
mă fac să alerg într-o zare
pe
care nu o cunosc (?!) de
cât după hăhăiala feroce feroce
ca
re se aude că de
mâine va fi viața noastră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vidul violet
își scrie poezia ca fiind
singura crimă în stare să făptuiască
ghemuit în scrisoare
pândește din umbra încheieturii
mâinii drepte: așteaptă
momentul metaforei
(?!) -
balta de sânge doveditoare
tâmpla sau fruntea cu gaură de intrare
a glontelui cât un vârf
de acces de tuse violetă cu sub
înțeles... cu trimitere la
stelele mult vidate - își scrie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermele
când gheața se
spărgea și se
stercura ca apa în buzunare
deșertul
părea să nu îngită
acele râulețe cu mustăți prea devreme
un vierme
sau ce să mai rupă
în dinții de după
ce a mai fost?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermii
preț de o secundă imundă în noaptea
foarte lată bulgară
nu pot explica prea bine de ce
am crezut că marte aproximativ murdară
vizibilă pe cer în timpul eclipsei
deasupra fermei de midii de la cap kaliacra
nu e planetă: este o undă
și este
planeta marte pe roșu vreun flux putrezit
de viață pierdut
printre furtuni și nisipuri atemporale
totuși o undă prea prost propagată această
planetă care a stat
pe cerul nostru cu nonșalanță
preț plătind numai noi, ex
tremofilii viermi tremurând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieți irosite
ai hotărât: nu știi cum să crești foarte bine
acei sâni uriași laptele să nu mai albească
auditorii
unele tricouri unele femei să reziste în ploaie
cu urechile simetric lipite de inimă (?!) să
nu se sfâ
șie între ele nici cârpele toate moi nici
viețile irosite cu noi, cât de tineri așa dintr-o dată
bine se s
caldă meșe de păr în oglinda aproape de stereo
tipul scutului-vâlvătaie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viețile triste
pun ochii înceți în batiste
nici nu plâng
nici nu plâng
viețile triste (?!) viețile
niciodată trăite
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viețuitoarele
decât scriu, mai mult beau
cuvintele pe care aș putea să
le folosesc împotriva
clătinării pe patru picioare - ca
oricare dintre viețuitoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vikingi pe fâșie
am întrebat o femeie dacă eu
corespund cât de cât așteptărilor pe
anumite
peroane iar ea s-a
răsturnat pe partea cu clisă primordială
a sorbit un cappy la mac donalds - nu vi
se pare o firmă absolut
serioasă?
a spus femeia daneză de oarecare coșmar
unii crezând și acum că vikingii
între care și moroșenii cu cuțitele ascuțitele
sunt totuși asimilabili
în dinastii de rahat
bulgăresc de o blândețe mult mai la nord
neverosmilă cu pălăriuțe puțin
explodate-n cucuie: o
vreme
cu totul desfigurată
sub ploile de uzură -
ce frontiere!...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovăția
mă simt vinovat
nu mai vreau nu mai pot nu mai știu
adio femeilor tinere văduve
sunt mult prea puternic
nu mor!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violul
i-a pus de atâtea ori mâna
pe fund a ajuns
dez
amăgită să nu
mai creadă-n violuri viabile
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Traian Abruda, adresa este:
