Traian Abruda

Magii

singura, dar şi cea mai mare
nelămurire a mea este legată
de naşterea şi omologarea naşterii lu Iisus:
magii - cei trei, de la răsărit -
erau cumva ruşi? multimiliardari?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măselele

nu
toate măselele mestecă tone de carne
nu
toate măselele ronţăie degete verzi
nu
toate măselele trag la măsea
nu
toate măselele sparg rare pahare
nu
toate măselele sunt de minte sau mentă
nu
singure ele măselele dor
nu
doar eu ajung pe-o măsea şi
nu
toate măselele mişcă smalţ tricolor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic, foarte mic

mic-dejunând
boabe mari de cafea verde fum de ţigară
trag ape
la buletinele matinale de ştiri trag apele toate: ro
mânia totuşi nu
e ţara tuturor ostilităţilor
(?!)
dovadă: intru
sub duş mă am cald şi bine cu apa
e fierbinte şi cafeaua prăjită
acum
ţigara chiar arde. ro
mânia mocnită

trag ape
nu se aprinde
aproape în mic foarte mic
mai nimic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul

pentru că ieri ţi-a fost
foarte rău
azi îţi va fi foarte bine
iar mâine
o vei lua de la mijloc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ochii

i s-au făcut foarte mici
între pleoape apropiate pupilei
cât vârful de ac, nu
atunci când oamenii cu salopetele gri, de
colorate, mâncând gân
daci odată cu pământul călcat în iureş de şobo
lani în pivotare spre continentul
făgăduinţei, au
venit cu blândă şi acvarelică stăpânire
cu zambile de şpan în privire: nu
doar inima a intrat
la spălat în apele colorate-n sangvină (?!) - ca într-o rană
sau o pictură de tzâ-
bai-shi: bătrânul ne
bun care la peste 80 de ani, cu zemuri negre de china
în unghii şi degete încă
învăţa să contemple exact
ca în vremea mogulilor exaltaţi
europa prin că
tuşele sale,-n expirare de geană

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parângul

bun de iubit! – i-a
pus eticheta în frunte
i-a scos repede inima cu
o mişcare respiratorie
l-a aerisit, l-a
pus la vedere-n vitrina
cu
trofee criogenate, s-a
cărat la schi (?!) în Parâng – el
a mai îndurat şi alte
sunete stranii în iarna aceea:
căţelul... canarul... capibara...
şi pisicile vagabond leşinate... aproape
singure-acasă
animăluţele şi vitrina cu el
cu alţii ca el
cu
picioarele ei de sticlă
alergând absolut transparentă la che
marea tavanului spectator

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poeţi

participă foarte bine la traficul în
serării printre miasme de plasme
cosmice fără să
semnalizeze - ei
se închipuie fluturând cititorilor posedaţi
aceiaşi chiloţei murdărei murdărei
(?!) iar acei
porumbei voiajori hrăniţi cu pop-corn uniform din
tratatele de pace poetică,-n plină
vânzoleală, vor evada, spun tot ei, se vor du
ce în alte... articulări: poate
participă mai bine aşa păsăretul
decorativ la graficul resemnării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile

cum vin cuvintele-n potrivire, aşa
se duc şi poeziile pe care le scriu
pe
care le uit cât ai bate din aripi când
trec răvăşit în altă dimensiune (?!)
pe
care o recunosc imediat după a
semănarea cu vocile mele pierdute

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)

frumoase paranteze! spune
un prieten canadian. ţin
loc şi de aripi şi de proteze... spune
ologul din mine
a(e)rian
şi recită povestea cu mersul sau zborul în patru
labe sau aripi! mai bine
îmi spun cumva lunecos
ca un săpun pe
riculos nu deschideam nicicând numitele paranteze (pro
tezele de serviciu divin)
mai bine
târâtoare eram rămâneam - spune
şi tu ce-i frumos...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Z)baterea de zi

o lucrătură cu adevărat
minusculă: nu
aproape nimeni n-ar paria pe distinsul poet
într-o cursă de fond cu obstacole permanente
mai degrabă s-ar
încrede mulţimea în vocea forjată a unui
fierar mercenar
(?!) – da
o lucrătură cum nu s-a văzut
publicată vreodată pe motiv de micime a lente
lor sentimente abia exprimate în z
baterea de zi
cu zi către noaptea
acelei creaţii primordiale de un răsunet
mai mult decât centenar

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!