Tudor Gheorghe Calotescu

Unele lacrimi pot fi încăpăţânate

nu vor să curgă după principii unanim recunoscute
sunt împotriva tuturor regulilor vizibile şi invizibile
eretice într-un sens trigonometric
numai bune de ars pe rug
asta dacă ar putea fi legate de vreun stâlp al oricărei infamii

nu am contract cu soarele pentru răsărit
am bătut doar palma într-o zi frumoasă
cu una din primele raze cu atestat
de atunci ridic cerul dintr-o clipire
şi extrag logaritmi din fiecare cădere a bastiliei
deşi recunosc că uneori admir apusul
mai ales când teiul trimite albinele la odihnă
iar feţii frumoşi nu se hotărăsc din care lacrimă
răzvrătită sau pur şi simplu în grevă albă
să împlinească povestea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare

doar afurisitul instinct de supravieţuire mă opreşte
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariţie
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simţurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferinţă
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hăţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nţep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre răsărit
deschid şi inima să-mi curgă cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă invit la spectacolul vieţii mele

aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de maşinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figuraţie
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconştientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicaţii scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz şi multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul de libelule şi-a pierdut jobul

dar vara e abia la început şi fluturi sunt cu miile
mai albi mai fără ţel mai mai să moară pe un bec
tocmai când dintr-o scoică albă cântă marea
iar el împleteşte răsăritul cu o jumătate de lună
şi cântă şi descântă de lacrimă cu zâmbet
pentru că înainte de orice minune
contemplaţia firescului e unica plăcere

umil precum o stea căzută pe o frunză
înaripează petale de margarete vesele
pe un pod de piatră vie sub un tei vrăjit
nu este trist nu este plâns
doar un pic plecat spre infinit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânez o pasăre de foc

adun cer după cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuţit al piconului
apoi tai un şor în care adâncesc grinda
să nu-mi mai cadă întunericul în cap
şi doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean îşi cerne nisipul prin două inimi
unite într-un sărut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi

inima mea e însărcinată cu tine
nici un chiuretaj nu poate anula asta
rănile şi ascunse dor la fel
nici un fard nu va ascunde cicatricile
fiecare trecere lasă urme
nu poţi nega că a fost
nici o operaţie estetică
nu schimbă interiorul
oricâte oglinzi fermecate aş consulta
nici o poveste nu se scrie singură
e nevoie de doi
orice alt fel de a iubi e literatură
fiecare bătaie
toate sistolele
liniştea diastolelor
extrasistolele
toate notele din timpanul iubirii
nu-şi au rostul în lipsa concertului
cum să iubesc la ideal
e ca şi când mi-aş hrăni caii cu jăratic

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ar mai trebui şi trăită

din când în când
printre griji şi nevoi
etichete şi principii
platforme program
promisiuni
am putea renunţa la aşa trebuie
sau la aşa e decent
mi-ar plăcea să fiu indecent cu tine
să te iubesc animalic
iar tu să te supui instinctului
să mă consumi cu patimă
fără mic dejun sau cină romantică
doar cu un amestec de teamă
şi cu mult păcat
apoi
precum o ultimă îmbrăţişare
mă revolt
te topesc
te amestec în mine
ori vrei să mă porţi tu

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un dans pe acoperişul lumii

fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deşi din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu ştiu ce mă împinge spre locul din care
mulţi cred că lumea ar părea mică
nu ştiu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăţ
defectele de creştere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin un vultur pleşuv
îşi clădesc cuib cicatrizându-le

visez să dansez cu norii
călăresc comete
mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
doar cu puterea gândului
doar dintr-un obicei străvechi
de a-mi căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e doar o umbră de univers

lăsată cumva perpendicular
pe o inimă de poet
în momentul creaţiei
poate de aceea vieţuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasă cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un piţigoi
şi trimit zarzării
să te sărute

vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scutură
doar ca să ai tu de ce plânge

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o luptă în care nu contează învingătorul

uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar şi cu morile de vânt
deşi ţelul final e victoria
ajunşi în vârf vom învăţa singurătatea
iar cei care cred că odată ieşiţi învingători
lupta a luat sfârşit
vor avea soarta cezarului şi norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnaţi la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnaţi să privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulţimilor nesătule de sânge şi pâine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!