Poezii de Tudor Iancu, pagina 2
În prag de vară
Când ziua dă-n pârgă, culegătorii de rouă iau vara micul dejun.
Elita planează în zone de vis, vânează vaporii rătăciți în dungi de petale
stau cu plăcere în trandafir să-și mângâie pofta născută-n zefir.
La parter, săritorii-n lungime sorbesc pe furiș, gustând tacticos lăstar de păiș.
cosașul bondoc invitat de lăcusta vecină, servește o ceașcuță de clorofilă,
vrea să-și sporească bronzul verzui, să aibă carâmbii de lac,
că-n desișul de plante, nu departe, așteaptă a lui jumătate.
Ceva mai jos, instinctual, se-ncheie un ospăț canibal.
Îmbătată de prea multă plăcere, călugărița, ce nume sfânt,
prelungește a ei reverie, mușcând la început jucăuș,
dar în oarba-i gelozie, simțind că-i gustos, seceră capul ce-i prea frumos.
Bucuroși că ziua și noaptea se scaldă-n răcoare,
trubadurii se-ascund de priviri iscoditoare, nu vor să atragă
dojana furnicii, mereu creditoare, pusă pe sfat și dorită-ndreptare.
În fracul distins, contrastând la culoare, se întind
și cuprind divanul de frunze mereu pregătit, pun gama pe pinteni
și așteaptă chitic, să intre în scenă, cu al lor țârâit.
Ce concert, câtă splendoare, mult mai plăcut poți să spui,
dacă-n poveste apar brotacii verzui.
Între mălini o stare hazlie, de-a dreptul sudat stă cocoțat
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumi paralele
Tornada minții învârte diamante, arareori,
iar cei aleși dețin multe carate,
ce strălucesc și-mprăștie podoabe, deseori.
Sunt "oblio" sau "cap pătrat",
poreclă ce în popor s-a dat, minți-n exces,
caii putere ai lumii spre progres.
Îi vezi pe stradă și te crucești, rămâi uimit,
nu înțelegi, în urbe, circul s-a aciuit?
Coțcașa îmbrăcare, răzleața coafură
privirea lor pierdută în puncte depărtate
te fac să îi socoți, cu mintea jumătate.
Da, dar jumătatea la normal,
nu exponentul degeaba îndoit
dacă a lui mărime, e număr înzecit.
Naivi, stângaci, în lucruri omenești,
nu știu ce-i eticheta, practica îi doboară,
degeaba mintea lor, e-o splendidă comoară.
În ochiul frământării, e liniștea propice sclipirii roditoare,
aici zâmbesc aleșii, ei nici nu știu că o fac,
în lumea lor aparte, imensități desfac.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie 4
E atâta lume împrejur
cândva mai mult cu o mie,
o pală searbădă dădu
muție și mânie.
Nu știu ce-a fost
că n-am avut tărie
să fiu stăpânul
minutului din glie.
Se unduia pământul
ca apa la potop
și pendulau copacii
ca grâul cel necopt.
Lumini străluce
flambau până-n văzduh
căci supura planeta
cuprinsă de năduh.
Sulfuri buboase te loveau
din neguri deversate,
puțea pucios, iar împrejur
era un sloi de gheață.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul iubirii
Mi-a zis o clipă, că-n zori de zi,
iubirea doarme dezvelită
adulmecând plăcerea caldei mântuiri.
Prin ea plutește fericirea
vibrând în corpul său avid
de infinitul împlinirii,
pierdut în zîmbetul naiv.
Doar, ca un voal plutește rațiunea,
ascunsă-n mângâieri de feeric preambul
ce i-au șoptit că se desprind
de-nlănțuirea actului festin.
Pirdută-n armonii ca o spirală
plăcerea-și toarce vremea dezmierdării,
tronând lasciv pe piedestalul
din nori de vise construit.
Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă,
când apogeul se dizolvă
în marea inerției, așternută
să prelungească-n postambul,
bețiea minții prăbușite
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muritor de rând
Nu duc în cârcă nemurirea
cu gândul ei sedus de nebunii,
adulmec timpul în găsirea
momentelor scăldate-n bucurii.
Și-i scurt momentul, cât clipa!
Vrând să sporească încearcă trucul,
reverberând precum albina,
când vrea să știe ceva, stupul.
Zdrențe s-au prins în scaiul vieții,
balsam sărac desprins din fericire.
Așa încerc să dosesc țepii
tot mai vânjoși la-mbătrânire.
Nu duc în cârcă bucuria
căci mierea curge-n Paradis,
îmi pun în slujbă viclenia
să pierd cărarea spre abis.
Duc gândul meu la masa desfătării,
spion modest, neadaptat,
s-aducă visu-imbelșugării
ce-a fost dintotdeauna rezervat.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
Când mâna mi-e legată
și ochiul jartelat
implor divinitatea
și caut împrejur,
care îmi e păcatul
și cât o să îndur.
Capcane la tot pasul
croite-n vicleșug
ți-nalță slăbiciunea
la rang de performanță,
măciuca ce urmează
te pune-n ambulanță.
Nu scapă oaie neagră
din munca de-ndreptare
dau lapte, miei și lână
dar semnul de turbare,
atârnă ca o piatră
și duce la pierzare.
"Opriți măcelul"
spunea un general necopt,
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile copilăriei
Ieri am reîntâlnit
ploile de la noi.
Mi-a fost dor de ele,
de aerul lor
plin de miresme,
aducător de gânduri pure.
Ploilor de la noi,
desculț și gol
le adulmecam venirea.
Citeam nămolul lor,
cu flori de tălpi
din cârduri de picioare.
Chiteam atent,
știam dintr-o suflare
pe purtători
și sensul de mișcare.
Ador sclipiri de cer,
cu tunet trosnitor
și pompieri cerești
stingând naturi
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purgatoriu
Psihologia mulțimii
târziu a povestit:
Nebunia unită
ciclic s-a războit.
A ei dorită eclipsă
e să trimită
lumea-n Apocalipsă.
Acum, când piticul,
atomul cel mic
e... năzdrăvanul,
supremul voinic!
Dumnezeu,
notă a luat
apoi a zis răspicat:
Îngeri și demoni
până acum am fost delicat,
oi albe și negre
în stână ați stat.
v-a înbulzit răutatea,
cu Natura v-ați pus
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
RMN Revoluționar
Când Arpagic motanul
fotoliu'a cucerit.
Când Polonicul pute
în sosul pregătit.
Poporul se intrigă
și zice cu umor:
"Voinici în dizidență
ce tineri avântați!
Căzut-au frânți de luptă
și-a lor democrație
e tulbure la minte,
măruntă și pustie."
Secatu-le-a izvorul,
mintea li s-a blocat
în temnițe de groază,
în prazul preparat,
cu sos picant politic
ce pișcă în popor,
mai rău ca abureala
de la debutul lor.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept pe Cetățuie
Privesc de sus, privesc din Cetățuie,
mă uit de ani, de zeci de ani, mai mult de-o mie.
Nu sunt pe plută, n-am mestecat tămâie,
simt de-s ciupit și nu revin din glie.
O glumă? Nu. Să zicem truc, sau fantezie.
Pun ochelarii timpului deasupra pe retină
și privesc, să zic așa ca doi ciclopi,
cumva ciudat, prin ambii ochi.
Lentilele sun fumurii, din zorii timpului născute.
Lunetă imi e stânga și străbate
urbea de la vest la est, scanând
trecutul prin prezent, așa cum va să vie,
în panorama ce ne-a pus, natura-n reverie.
Iar în fundal se toarce încet, neauzită,
povestea locului văzut în lunga-mi defilare,
ca o idilă în debut, fidelă-n depărtare.
Cum e normal cea dreaptă o urmează,
un microscop retrovizor ce se cuplează
la turma de dentrite, furnici scormonitoare
în zonele de știință a scoarței cerebrale.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Tudor Iancu, adresa este: