Tudor Iancu

Viaţa bate arta

Mă plimb în centrul urbei, agale,
ecoul paşilor trezeşte, vremuri de neuitare.
E zarvă mare-n colectiv, bărbaţii se agită
întruna umblă, merg şi vin,
căci nu e vreme multă şi vor să aibă în ajun
arenă de dispută.
Se şlefuiesc popicele de zor, rama şi zona de lansare,
se pune mantă nouă şi bilele marcate,
trec din mână-n mână, se vor omologate.
Echipe multe se înscriu şi toţi cu-nfrigurare,
Aşteaptă să sosească măreaţa sărbătoare.
Se aude clopotul voios, bătând a dezlegare
la festivalul vinului gustos pornit pe prima floare.
"Pe-o vadră" strigă-n gura mare un căpitan fălos,
"să fie", că echipa-i mare şi gâtul secetos.
"Hristos a înviat!","Adevărat a înviat",
răspunde-n cor suflarea celor
scăpaţi din groaza unui război cumplit,
adulmecând plăcerea unui moment tihnit.
Se uită toate, nevoi, necazuri, sunt numai bucurii,

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!