Poezii de Valdi Herman, pagina 2
Dumnezeu a dat și are; dar eu?
(Ioan 3,16)
Minunată-i și adâncă, Doamne, Sfânta Ta Scriptură!
Cât de plină e de taine și de sfântă-nvățătură!
Cât de minunat e Duhul pe care ni L-ai trimes
Să descuie-a' ei mistere, să ne dea nouă acces
La comoara cea ascunsă, la Domnul Isus Hristos,
Ca s-o facă pentru oameni de efect și de folos.
Cât de plin e fundul mării și-al oceanelor de ape,
Așa ne-nconjori Tu, Doamne, cu Isus prin Sfânta Carte.
Dar ce trist, să vezi mulțime printre noi atât de seci,
Ca și piatra care seacă-i de-o ții-n apă pentru veci.
Mai deunăzi-ntr-o seară, cugetam cu-amărăciune
La atâta bogăție, însă-n mine, goliciune.
Se-ntâmplă cumva atuncea să-mi răsune-n minte tare
Un verset pe care-i știe tot creștinu-n lumea mare.
E versetul care spune despre Dumnezeu din cer,
C-a iubit cu-atât-ardoare bieții oameni care pier,
"Că a dat...", suna în mintea-mi, tot mai clar și răspicat.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferește-mă, Doamne, de găini...
(1 Tesaloniceni 5,22)
Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.
Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.
Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"
Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găleata... părăsită
(Ioan 4,28)
Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvățătură.
Și pentru că nu se cade să țin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belșug și pentru tine.
Așadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare și nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca să Se mai odihnească,
Și găsind puțină umbră dorea să Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Și de-asemeni să se știe că în viața lui Hristos,
Când trăia și El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea și oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum privește o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este și Lui sete și-o așteaptă pe femeie,
Ca să scoată cu găleata și să-i dea și Lui să beie?
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leucemia... în domeniul spiritual
(După ce fetița mea a fost vindecată de leucemie în 1989 prin bunătatea lui Dumnezeu, am găsit această adaptare spirituală a încercării.)
Multe trece omu-n viață - și mai rele, și mai bune,
După cum i-e scris de Domnul când este trimis pe lume.
Se făcu în scursul vremii să îmi poposească-n casă
Musafirul care este peste tot la el acasă,
Și-mi aduse pașaportul fiicei mele de 3 ani,
Care mi-o dăduse Domnul, după cei trei băietani.
Boala când în om pătrunde, nu vorbește un cuvânt,
Ci se luptă să-1 coboare cât mai grabnic în pământ.
Zdruncinat profund de vestea bolii de leucemie,
L-am rugat atunci pe doctor să-mi explice-un pic și mie.
Când spunea că boala asta nu-i microb neapărat,
Ci-s celule bune care se-nmulțesc necontrolat.
Am strigat cu-o scânteiere de speranță în privire:
"Dacă sunt celule bune, ce e rău într-o-nmulțire?"
El mi-a spus: "Problema nu e că sunt bune sau sunt rele,
Ci de unde-și iau comanda: de la trup sau de la ele.
Ele negreșit sunt bune; dar atunci când se-nmulțesc
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire + Părăsire = Îndurare
(După Proverbe 28:13 și Iacov 5:16)
Pe când mă aflam cu cititul în Pildele lui Solomon,
Un verset mă trezi dintr-o dată, ca pe-un om speriat dintr-un somn.
Versetul acesta-i o cheie pe care, de n-o folosești,
Nu poți-nainta către ceruri și nici milă n-ai să găsești.
Iar dacă-i s-o luăm pe cinstite, vă spun adevărul curat:
Nici eu n-am știut până astăzi acest mijloc de căpătat.
Eu știam că împins de nevoie, te rogi, după-aceea aștepți.
Dar azi am aflat cu mirare că-s daruri pe cari le primești
Pe-o cale aparte de rugă și-anume: să te înjosești
Până-ntr-atât ca păcatul cu gura să-ți mărturisești.
Am stat cu doi soți pentru-o vreme, care se-aveau foarte rău.
Soția voia să conducă, bărbatul zicea: "Șef sunt eu".
Făcea lucruri rele soția, mâhnindu-l pe soț ne'ncetat,
Iar sâmbăta lua o hârtie și scria: "Dacă te-am supărat
Cu ceva, te rog să mă ierți. Te iubesc, ești un scump, te-am pupat."
Și-apoi se ducea liniștită duminica la adunare,
Ca lunea să-și ia de la capăt păcatul cu nerușinare.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matei 25:34-45
Cine nu cunoaște bine că iudeii au primit
Pe Mesia într-o iesle, când din slavă a venit?
Cine nu cunoaște astăzi că-n Biserica pe care
A născut-o-n spasmul morții, nici în grajd loc nu mai are?
Iată-L, stă la uși închise. Cel ce-i Făcător a toate,
Cel ce zice și se face, stă ca un milog și bate!
Este greu să crezi aceasta. Căci îți zici: cine-L oprește
Să își aibă, dacă-i vorba, că poate tot ce-Și dorește?
Ca să înțelegem bine, trebui' explicat întâi
Cum e azi Hristos în lume, cum și Biserica Lui.
Însuși Domnul înainte de-a ajunge la Calvar,
În Matei ne-arat-aceasta cum nu se poate mai clar.
Zice El că tot ce-i facem unui foarte ne'nsemnat
Frate din ai Lui în lume, Lui îi e considerat.
Și ceea ce nu se face oricărui din frații Lui,
E ca și cum n-ai făcut-o, fii atent, chiar Domnului!
Iată încă o dovadă, care-i și mai grăitoare:
Saul, care e și Pavel, apucat de-o râvnă mare
Se ducea pân' la Damascus, să întoarcă, zicea el,
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mogâldeața (Ps. 115, 4-8)
Mai să vezi
și să nu crezi,
o-ntâmplare
cu haz mare
și umor folositor.
Într-o zi, pe negândit,
uite-așa, m-am găsit
la nea Mitu, om din sat,
cu ceva de discutat.
Cât stăteam și vorbeam,
pufăia Mitu-n țigară
ca locomotiva-n gară.
La un moment dat,
când am observat
o icoană atârnată
galbenă de afumată,
iar pe sfânt tăcând molcum
învălătucit în fum,
(în timp ce eu îmi spărgeam
plămânii de cât tușeam),
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să uit
"... omul nostru cel vechi a fost răstignit... socotiți- vă morți..."
(Romani 6:6 și 11)
Tot citind în Cartea Sfântă despre farmecul de sus,
De splendoarea nevisată și de slava lui Isus,
Mă izbi un foc puternic și strigai cu-nfrigurare:
"Care-i, Doamne, calea către slava Ta nepieritoare?"
Se apropie de mine și-mi răspunse blând, în șoaptă:
"Betleem pân' la Golgota, asta-i calea Mea cea dreaptă!"
N-am știut prea mult ce-nseamnă. Și văzându-mi de cărare,
Uite-așa, ca din senin, mă-ncolți o gloată mare.
Toți ai mei, copii, nevastă, cunoscut sau chiar străin,
Și-ncepură să m-apese toți cu vorbe cu venin.
Nemaiînțelegând nimica, strigai tare: "Aoleu!"
Domnul mă-ntrebă pe dată: "Ce-ai pățit, copilul Meu?"
"Doamne, ăștia-mi trag de haină și mă lasă gol în lume,
Pe degeaba îmi împroașcă cu rușine bunul nume!"
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu "Ce?", ci "De ce?"
(Romani 13,14)
Ne spune apostolul Pavel că tot ce citim în Scriptură
Din ce-a pătimit Israel ni-e scris nouă spre-nvățătură.
Deci, haideți acuma prin Duhul, spărgând barierele vremii,
Să facem un salt în Egiptul ce zace-ngropat sub milenii.
Nu vrem să vorbim despre glie - un petic de țarină-ngropat
Sub lespezi de veacuri și oameni, de intemperii frământat,
Ci vrem să vorbim despre Iosif a cărui viață de sfânt
Rămâne-va pururi exemplu a tot ce e om pe pământ.
Scriptura arată pe Iosif, vândut sclav la un demnitar
Al țării Egiptului antic, pe numele de Potifar.
Acesta se pare-a fi fost cu grad de ministru-n armată,
Un om ce iubea să mănânce, să bea și să tot chefuiască.
Cu vremea văzând el că Iosif era priceput și cinstit,
Îi dete în grija lui totul, iar el sta tot pe chefuit.
Și dacă era după dânsul, atât cât gândea Potifar,
Nu mai pleca Iosif de-acolo, căci era un bun gospodar.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prețul nesocotirii (Ioan 12,48)
(Întâmplarea s-a consumat în Ohio, SUA, sub guvernatorul George Nash, între anii 1900-l904. Numele personajelor și unele aspecte ale întâmplării sunt împrumutate.)
Se spune că domnul Popa, dintr-un oarecare sat,
Ar fi zis ceva-mpotriva, la organele de stat.
Cei cu legea îl luară și, în tribunal băgat,
I s-a dat sentința morții: să fie decapitat!
Însă nu-și făcea el grijuri, căci un neam de-al lui sus-pus,
Avea pile chiar la șeful statului cel mai de sus.
Și într-adevăr, acela a ajuns până la rege,
Singurul ce-avea putința o sentință să dezlege.
Regele, un om cu suflet, ascultă și-i zise: "Bine.
Scriu cum m-ai rugat decretul și-i va fi dus chiar de mine".
Iar a doua zi apare regele-mbrăcat normal
La-nchisoarea cu pricina. Mergând el pe culoar,
A ajuns lângă celula celui ce fu condamnat.
Însă ce să vezi, acesta, era foarte ocupat.
Regele-l chemă pe nume și ținând în mâini hârtia,
Îi spunea că îi aduce vestea bună, amnistia.
Condamnatul, aruncându-i o privire-n vânt fugară,
Și zărind îmbrăcămintea-i cea de rând așa normală,
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valdi Herman, adresa este:
