Poezii de Valentin David, pagina 2
Așteptând soarele
Când viața ți-a înfipt în piept pumnalul,
Într-un decor de frunze ruginii,
Nu roșu sânge-a curs, precum coralul,
Ci un un șuvoi nestins de poezii.
Tristețea-ți geme-n inima rănită
Ce în vioară-a prins a se schimba,
Iar lacrima, cazând din stalactită,
Va împietri pe veci, în clona sa.
Când seva se va scurge din copacul
Cu amintiri, zidind pios altar
Căușul palmei tale-i receptacul,
În care ea se schimbă-n chihlimbar.
Ca-n stridia din marea zbuciumată,
Rănită de nisip, ca alinare,
Va crește-n tine-o perlă sidefată
Și vei zâmbi, dansând din nou, în soare!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânețe
A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul și-l deșiră,
Bate vânt din penele ce scriu.
Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigașe către sol
Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.
Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul lui Ahile
Un cimpanzeu, în jungla citadină,
Descoperi natura sa divină,
Putând să vadă chiar și un ateu,
Că îngloba particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roșcovană
Și sta măreț pe tronul din liane,
Improvizând un sceptrul din banane.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.
Dar intr-o zi, ținând o cuvântare,
Se ridică maimuța în picioare,
Și ca să fie mai convingător,
Bătu cu frenezie din picior.
Aceasta-a fost se pare o greșeală,
Fiindcă apărând în pielea goală,
Poporul, până-atunci umil, sfios,
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi se ceartă...
Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere și bugetul să îl fure,
Moțiuni, trădări infame și limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moș Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Și-a trecut în opoziție, hăituit și de străini,
De-a ajuns doar să înjure și să mânce rădăcini.
Lupii asmuțiți din umbră, dar fățiș, de un lupan,
Ce știa de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urșii de la stat, apoi
Și-au plasat pe loc confrații cu salarii-n euroi.
Au ajuns și câini pe funcții după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanțe un cățel micuț și chel,
Ce era fățiș, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar șef de haită, mazilind un travestit
Cântăreț de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaș și descărnat
Și au tras de el cu forță, fiecare separat,
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?
"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie",
Se întreab-o voce încă din bătrâni
Și mă obsedează, crunt, de săptămâni,
Când mă duc ca omul, zi de zi, la baie.
Poate să mă scoată iute din țâțâni
Doar o vorbă numai, sar și la bătaie,
"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie"?
Se întreab-o voce încă din bătrâni.
Are-n noptieră soața ferăstraie,
Săbii felurite să le ia în mâni:
-Dacă vorba aia, vrei s-o mai amâni,
Grijă, că untura sfârâie-n tigaie...
Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care pe care
Mai am succes se pare la fetițe,
Chiar de-s un păcătos, cu părul nins;
M-am spovedit și am rămas surprins,
Că popa își lua pe-ascuns notițe.
Sunt slab, păcatul veșnic m-a învins,
Greșit-am cu neveste și actrițe,
Mai am succes se pare la fetițe,
Chiar de-s un păcătos cu părul nins...
M-am spovedit și-s în sfârșit destins,
Dar cleveteau în stradă trei lelițe,
Că popa la vecină-a fost surprins
Când se jucau de-ascunselea-n căpițe...
Chiar de-s un păcătos cu părul nins.
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sapă groapa altuia...
Coiotul, un gropar dotat c-o sapă,
În timp ce pe-nserat săpa o groapă,
Deși pământul tare și uscat
Nu prea îl înghițea pe răposat,
Văzu șocat că-l aștepta afară,
O-adevărată bombă nucleară;
O vulpe neagră-n straie de mătase,
Având armate câteva focoase
Ce ticăiau cu zgomot de foreze,
Amenințând subit să explodeze.
În timp ce lacrimi mari vărsa cu stil,
Cu-accentuat parfum de crocodil,
Ea-i povesti de traiul ei amar,
Alături de-un bărbat bețiv, curvar,
Ce-o mai lăsase și cu doi copii,
(Făcuți c-un lup și-un urs prin bălării).
Mascând, cochetă, lacrima cu fard,
Se plânse că nu are bani pe card,
Și-ar prefera cum viața este dură,
Pe loc, să-i facă plata în natură.
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită
Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieșiră, de un negru-abanos,
Se mișca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică și fragilă, gureșă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuțul să-l ascunză,
Soțul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Și cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Și așa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanța, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste și pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, cașcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spășită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert cu cântec
În mijlocul pădurii, într-un stejar stufos,
Cânta privighetoarea un tril melodios,
Iar jos, în umbra deasă, o asculta-ncântată
Suflarea din pădure, sublim înfiorată.
În plin concert, în zgardă c-un brav foxterier,
Trecu cu pușca-n mână un mârșav braconier
Ce auzind concertul și notele acute
Crezu că e momentul să-mpuște niște sute,
Punând privighetoarea care cânta cu foc,
Să cânte-n colivie în zi de iarmaroc.
A doua zi se-ntoarse cu bețele cu clei,
Pe care presărase grăunțele de mei,
Si-a capturat degrabă modesta zburătoare,
Ce căuta, naivă, flâmândă, de mâncare.
Sărmana păsărică, ajunsă-ntre zăbrele,
Nu mai cânta ca-n codru sub cerul plin de stele,
Ci revărsa din gușă doar cântece de jale
De lăcrimau sătenii ce-i întâlneau în cale.
În valul de proteste porni o hărmălaie,
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valentin David, adresa este:
