Poezii de Valentin David, pagina 6
Pasivitate
Pământul se invârte indulgent,
În jurul axei sale inclinate,
Făcându-mă să cad, stupid, pe spate,
În stradă, pe bordura de ciment.
În timp ce două babe ofticate
Mă fac bețiv, jegos, impertinent,
Pământul se învârte indulgent,
În jurul axei sale înclinate.
Sunt doctor, pe deasupra și docent,
Predau româna într-o facultate,
Și-am amețit citind că-n Parlament,
Româna-i răstignită. Din păcate,
Pământul se invârte indulgent...
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul pe i
Eu nu încerc deloc să te cobor,
E multă muncă și e de prisos:
Mi-ar trebui și un excavator,
Dar cred că ești deja destul de jos!
Habar nu ai, oțelul se călește
Nu pui de frică geană peste geană;
Tu stii probabil cum bolborosește
Doar zaibărul în beci, în damigeană!
De tine sunt acuma lămurit,
Un dascăl ofuscat și plin de pizmă,
Ce are un umor cam ruginit,
Cam cât încape noaptea într-o cizmă...
Că ai avea o brumă de talent
Mă faci să râd, speranțe iluzorii,
Te lauzi singur, mult și indecent,
Că ți-au murit demult lăudătorii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rău de înălțime
Berzele când intră-n vrie,
Coborând în rotocoale,
Iau fetițele pastile...
Anticoncepționale!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul sexelor
Sunt iarăși cu nevasta la cuțite,
E-n grevă și la maică-sa-a plecat,
Dau fuga-n beci, am sticle pregătite,
La masă trei amici am invitat...
Golit-am frigiderul într-o clipă,
E rece, gol, ca iarna ce-a rusească,
Amicii au plecat acasă-n pripă,
Dar mâine oare, cine-o să gătească?
Am adormit c-un zâmbet tâmp pe față,
Mi-era cam frig mă chinuia și astmul,
Simțeam în așternut, că fără soață,
Mă părăsea, parșiv, entuziasmul.
M-au bântuit coșmaruri, o găină
Nu accepta deloc să stea în oală,
Sărea afară, tabla de slănină,
Părea că e vecina-n pielea goală.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
De mult căzuse, negru, asfințitul,
Orașul m-a primit cu zvon de ploi,
Grei picuri mi-au lovit obrajii goi,
M-au dojenit pe mine, rătăcitul.
Un vânt ar vrea cu mine să se joace,
Dar moi îi cad aripele, deșarte,
De-atâta ploaie, chipurile sparte
Iar tremură-n oglinda din băltoace.
În parc, castanii falnici m-au uitat,
Doar câinii, vagabonzi, la lună latră,
Din turnul nalt durat din rece piatră,
La catedrală, clopotele bat.
Se-aude cor de streșini, trist, plângând,
Iar lutul greu, mă trage către sine,
Cu greu pășesc, dar fericit, în fine,
Mi-e urma mai profundă ca oricând!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică
Mă iscodești mai aspru, o veșnică anchetă,
Mă urmărești tenace, cum face GPS-ul,
Îmi lași în suflet urme, șenile de tanchetă
Să-mi pui mereu cătușe, acesta ți-e eresul..
Puteai s-aștepți când iarnă în slăvi se nalță fumul,
Să îmi ascundă fața și ochiul să ti-l mintă,
Când din blindat vei trage în inimă-mi cu tunul,
Ca un Amor gigantic ce m-a ales drept țintă.
Mi-ai parolat și văzul, mi-ai parolat simțirea,
Auzul și cuvîntul sunt toate sub control,
Zâmbesc pe-ascuns atuncea când numai amintirea
Mai intră printre gratii în univesu-mi gol.
Doar clipele rănite își târâie aripa.
Lovite crunt în zboruri, de schije de mitralii,
Mai greu m-apasă dorul, mai grea imi este clipa,
Ca plumbul care curge în vene de vitralii.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica 4
Așa mai vii de-acasă, căci foamea mi-e perenă,
Nu poți cu burta goală să scrii o poezie,
Îți zburdă caloria în cerebel și venă,
Te scapă să nu intri în hipoglicemie.
Iar o Fetească Neagră e chiar recomandată,
Că-ți face tensiunea și pofta să îți crească,
Transformă și o gloabă în armăsar pe dată,
Și uiți că de o vreme ai tot băut băbească!
Poți să dansezi lascivă în văluri transparente,
Dar să nu sui pe masă cu dansuri de buric,
Mi-e teamă că nu-s mese destul de rezistente...
Și sufăr de coloană, nu pot să te ridic!
În oala ta minune se-nmoaie și șoricul,
E presiune mare, îmi pun pofta în cui
Că este prea fierbinte și-mi arde polonicul...
Iar eu nu imi bag nasul în oala nimănui!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Albastru 11" de Violetta Petre
Ți-am pus un mail iubito, să nu-mi răspunzi la vară,
Am o problemă gravă, de tot se-alege praful,
Căci am primit, se pare, déjà a șaptea oară
Scrisoare că de Paște mă va călca ANAF-ul!
Te chem mereu fiindcă cu gândul sunt la tine,
Cu un cordon lăuntric de tine sunt legat,
Au fost și vremuri bune, a fost și rău și bine,
Dar amintește-ți totuși... la bancă m-ai girat!
Epistole-ți voi scrie că vor veni agenții,
Nu-I cale de scăpare, nu poți să te ascunzi,
Mă tem c-o să te doară umblând în fundul genții,
Că-ți pun înc-o povară pe umerii rotunzi!
Voi astepta sub dună, a înghețat afară
Și disperat dau mailuri, cu glasul stins te strig
Ajung la mititica, păcat că nu e vară
N-am gaze de-o lună și mor acum de frig!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Albastru 16" de Violetta Petre
Sunt lanțul prins de gleznă ce te tine,
Dar prea tarziu, că știe tot orașul,
Că m-ai făcut în urbe de rușine
În noaptea nunții ai fugit cu nașul!
Ai apărut în zori, ca o minune,
Ca o fecioară pură între crini,
Mi-ai pus să mușc din sâni cu pasiune,
Și-aveai pe sfârcuri urme de canini...
Mi-ai spus c-o să-mi deschizi o nouă cale,
Și m-ai învăluit ca o tornadă;
Când ochii i-am deschis, văzui cu jale,
Poteca ta era autostradă!
Mi s-au aprins avariile-ndată,
Nainte să intrăm îm derizoriu,
Și-am pus o frână bruscă și ciudată,
Când încă n-am pătruns în giratoriu.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Albastru 18" de Violetta Petre
Mi-ai desface capu-n patru, folosind cu grijă drujba,
Ai vorbit déjà cu popa, ca din timp să-mi facă slujba,
Să îmi numeri neuronii, să îmi cauți in sinapse,
Să-mi împuști si cerebelul folosind pistol cu capse.
Ai scurma cu bisturiul curioasă-n encefal,
Să găsești ciorapi de damă sau vreun dram de imoral,
Și apoi cu multă râvnă să-mi aduni din dormitor,
Gânduri și visări secrete, să le strângi pe un mosor.
Mi-ai descoperit pe buze un sărut ce îl păstram.
Din trecuta tinerețe, când cu patimă iubeam
Și c-o foarfecă sterilă l-ai luat ca pe-un obol
Aruncându-l ca pe-o probă într-un vas cu alcool.
Ai găsit în emisfera temporală, o tumoare,
Sentimente ce o dată emanau miros de floare,
Dar acum având o tentă sumbră, pală, vineție,
Că de ani sunt măcinate de ieșiri de gelozie.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valentin David, adresa este:
