Valerian Bedrule

Decapitând şuvoiul, secunda mă alege

Îşi obturează timpul clepsidrele-ntre maluri,
pervers cum e nisipul, zelos, la patru ace,
se furişează-n ochiul ce poartă idealuri
în lumea de alături, în mineral... şi tace.

Argat se dă gelosul seminţei de firuţă,
să-i lege-n fire pârgul când prouru-l străbate,
dar mie mi se plânge că omul nu-l mai cruţă,
şi-n lumea de dincolo de mineral va bate.

Decapitând şuvoiul, secunda mă alege
şi muşcă miez din mila ce-o va trăda prin rigă
la jocul ce-i convine – trişoare, fără lege...
în lumile-amândouă doar mineralul strigă.

Cât vegetalul încă irumpe în inele,
vom număra în treacăt şi căzătoare stele.

sonet de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin resturi de iubire

Se potoleşte apa, furtunii fructu-i cade,
cu irisu-n mirare lumina se arată;
sub mucegaiuri, ploaia se scurge mai curată
şi acera, în zboru-i, se-ntrece în glisade.

Pe ţărmul încă tânăr se-ntinde nepăsarea,
nu şi-a mâncat comândul înaripata... oare
şi-l mai ascunde-n aer... se vede că-i trişoare,
pescarul care ştie de sus priveşte marea.

În pâcle mii tartarul îşi moaie gheara-n ere,
doar cremenii ce simte îi voi mai da de ştire
cât mai aprind lumina prin resturi de iubire,
ce-a mai prânzit sitarul prin resturi de tăcere.

Voi, elfi ce staţi pe valuri, de-ndată, pare-mi-se,
veţi comuta sentinţa, vă veţi lipi auzul
de ţipete-n ocară, cerându-le refuzul
de-a-nchide vânzătorii de compilate vise.

poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rarişte,-n zăpadă

Ivite-n zări cu teamă, când áripa mai ţipă,
doar ceţurile-n fugă se sting anevoioase;
pe rarişte, -n zăpadă, un urlet se descoase,
supus de elfi, se-ngână cu ielele în pripă...
osificată-n trupu-i, lumina ninge-n oase;
a nepăsare noaptea e pradă dimineţii
şi mână muritorul să mai zidească-o vatră,
să vărguiască pasul, să-l memoreze, iată...
ştergând uimită zarea abandonată vieţii,
sfidează Cioplitorul; secunda – fruct în piatră -

mi-a smuls în grabă cheia de aer din cătuşă,
a lins cu limba-n clopot durerea unui pântec,
trufia, în curbare, şi-a rupt-o în descântec,
m-a prins de mâna stângă, dar mi-a deschis o uşă,
în ubicuitatea-i, s-a cuibărit în cântec;
ţi-a înlunat surâsul cu ifose - a dramă,
a şters de data asta un sfânt de pe perete,
ne-a stors polifonia din rugăciuni cu sete,
a înteţit dogoarea din cumpănă, cu teamă

[...] Citeşte tot

poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viforul, efebul iernii

Sus, pe coamă, vremea-n dungă se ridică rotocoale,
rar cernit, omătu' lasă praf de copt pe burta zării;
ţipăt ce-nroşeşte prada cade-n gol şi dă mirării
mărturii, să calce brâna ce sfidează munţii-n poale.

Botul de sidef al nopţii linge albele şiştoace,
vârfu-n vale, de-i pornit în geruire, pietre-apleacă;
se-ncovrigă orizontul, apa-nţepeneşte-n teacă,
viforul, efebul iernii, vâjâie prin poloboace.

Jos, Muncelu-şi rupe-n fală des cămăşile - e ceaţă,
urletul în patru labe nu se lasă pradă fricii,
ac de vreme-ncârligată-i coada ninsă a pisicii,
sfarmă acera-n pupilă gerul, până dimineaţă.

Şipotul din râu petrece stele una câte una,
gheaţa-i zdrenţuită-n coaste, icre vor zvâcni în peşte,
sub arinii-n desfrunzire ácele în crengi tiveşte;

[...] Citeşte tot

poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!