Valeriu Barbu

Am spus un banc sec şi au venit securiştii

pe vremuri
la rând la lapte pe la trei noaptea
spuneam de toate
jucam bâza până am înţeles că niciunul dintre noi
nu dădea
deşi toţi am luat-o

(să fi spus bancuri umede... ar fi venit cine?)

acum
e altă treabă
putem să ne spunem orice şi
iar e rău

fiindcă nu ştiu cum de
nu se mai termină odată
bâza aia

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-poem

parcurg viaţa pe contrasens
accelerez
curbele le iau şi
nu le mai las la loc
le confisc pe liniile tălpilor în care
cine ştie să citească aşa
ca în palmă sau ca în cafea
aproape că mă înţelege
urc dealurile cum aş coborî
cobor şi am senzaţia că
trupul îmi rămâne undeva
în urmă
.
iar în urma mea
nicio urmă
.
singur dor pe care nimeni nu-l rosteşte
este dorul de mamă în sens placentar
.
sunt dat în aia a mamii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

anume…

uger frumos norul acesta, uite
îmi pare adus anume…
cirezi albe mână vântul molcom
printre dealuri

mulg la înserare şi beau –
sunt uşor acum ca o şoaptă
în binecuvântare

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ umanitar

dispărut - rog anunţaţi-mă dacă îl vedeţi
.
sunt sosia lui şi m-am săturat să lansez în locul lui cartea "Nu te saturi" versiunea italiană... (ei! nu te saturi, ba te saturi... )
.
tipu' nu este înarmat decât cu un creion bont şi o traistă cu niscai cărţi...
nu muşcă, nu împunge, nu latră, nu are insecte intime sau boli contagioase... este periculos doar pentru el şi dispare aşa... ca un câine care trage să moară şi rupe lanţu'

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am înţeles

că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
aşa cum ne şcolise Nichita

să ne învăţăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult

apoi am înţeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută

azi ne-am deşteptat şi simulăm doar
gestul adio
şi ne ţinem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ştergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriliadele 1

frig
teribil de frig de parcă
sângele-i din mii de statuete
minuscule

când eram
lângă tine căutam cuvinte
frumoase, neasemuite, un fel
de maxim al expresiei –
nu era nevoie
iubirea nu se explică
simple, cele mai simple, aparent
banale fraze
nasc una câte una acum
în frigul acesta când Dorul
te amplifică
mă amplifică, apoi
ne anulează, ai zice
că suntem două cornete
de îngheţată intacte, neatinse – iată

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

aproape noapte – de toamnă

precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul şi acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
ţipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desişul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuţită

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele de cacao – I (din ştirile de la TV)

«legalizăm prostituţia...»
relaţii fiscalizabile ataşează românul
lângă factura de la gaze, energie, rate
şi factura... ruşinoasă la bugetul familiei
iar dacă-i ţine fără... e la gunoi de preţ
Avem deja strălegalizată
prostituţia politică de ce nu şi...
mai auzisem recent una, că
homosexualii pasivi neconsolaţi
au devenit lesbieni şi... vă spun alt'dată...
deci fiscalitatea fiind sexualizabilă
hai şi cu reciproca
.............................
legiuitorii ăştia, bată-i norocu'
... nu mai staţi cu ochii pe averile lor
nu-i acolo dauna
nemunca şi «responsabilă» drămuire
efectul unei legi proaste iată
nu vă pese cât au luat şpagă
ceea ce a dat la schimb, acolo-i de

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlechinada 1

O, poetule
rece, detaşat, smuls ca un abur
realităţii
ascunzi
rănile tale
mirări, spaima şi mai ales neputinţi
vino să bem o cană cu vin
să înjurăm cu năduf vremuri
acre vremuri ’tui pălăria vântului să fie…
lasă arlechinii să intre
pe arena inimii tale, nu
nu te vor întrista mai mult
decât colesterolul şi perspectiva burţii
nu te vor înveseli mai tare
decât prefăcătoria ceremonioasă
la morţile confraţilor
vor mima doar
sentimente până când
involuntar
îi vei imita apoi singur

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlechinada a doua

mă certam cu draga
treaba mea care
de la inel
de la inelul cu cheile lui Sf. Petru
de la scorburi şi răsuciri
arlechineşti – ce ştiţi voi
vi se pare că aici trăiesc
într-o totală implacabilă euforie
năclăit în poezie până peste cap
că plutesc amplu...
într-o mistică splendoare şi
balegă – caii verzi, da
caii verzi îi ţin precum ţiganii, în casă
doar că
le-am pus pampărşi dealtfel
ca şi muzelor... ca şi speranţei
să nu se mai smârcâie pe unde apucă
drago
nu voiam să ştii
dar inelul

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!