Valeriu Barbu

Criterii democratice român-eşti!

indice de nepotibilitate
grad de apartenenţă
tangenţial
la sfera de interese
masochism gestual pseudoideologic
istoric intrinsec
cu răbufniri zâmbistice
interferabilitate invers proporţională
cu justiţia conceptualizabilă
la plăcere, dar directă cu
impermeabilitatea la scuipabilitatea
popular-electorabilă
DNAtins performanţe zăbrelabile
postguvernare, eventual desculpabilizator atomic
(va urma)
ce?
Hm!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu alte cuvinte

la robinet
curge ură
(inflaţia de vorbe
deflaţia semnificatului)
respirăm aerul interior
ca şi cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfeţe presetate)

şi vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual şi chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăşi uns cu alte cuvinte
funcţionează

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cub

aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată – inelul lui Saturn…
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară – albi…!
şuviţe subţiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expiraţie cubică…
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod – în juru-i
ceţuri şoptind
o aripă mişcată de vânt aici
o alta acolo – zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie…
dâră aurie: pătrăţele, cuburi mărunte crescând
pulsând

din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

cub

corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape –
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea

dintre cele şase uşi
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide – şovăi acum
neştiind-o – pe cea
dinspre iertare

să nu mă cauţi
nici nu mă aştepta, iubito,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi…

un ceas cu frână
să iau curbele mai
lin
să nu devin detaliu
în decorul altui destin

o sapă chimică sau
măcar electromagnetică
să-mi plivesc sera
prea multe ierbi peste flori
crescut-au

o strângere de mână
în locul celei de
inimă
să ştiu că nu trăiesc
unicul rătăcitor – cum mor nu contează

prietene…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

dacă nu vii

Dacă răzvrătirea
ar fi un gest cu uşurinţă oprit la
jumătate, când capcana dorului plesneşte…
Dacă aş putea măcar una
din obsesii să lepăd ca pe un pantof
prea strâmt ce-mi încurcă pasul
ar însemna că iubesc părelnic…

nu cere
să fie cuminţi atomii mei atârnaţi
în cârlige încinse pe sârma aşteptărilor
alungite, prea lungite…

răget, încolţire, scrâşnire, cerc de-un pas
acestea sunt porniri… iubirea nu-i aşa
este câinele nedeprins cu lanţ, dar…
nu-i adjectivarea emoţiei, ori flamă vineţie
ori «că aşa vreau eu»
este revoluţie, draga mea, revoluţie
şi dacă nu vii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă ţii un singur grăunte de nisip în ochi
şi te ustură Pământul întreg

dacă un strop de ploaie sfârşeşte în ochiul tău
şi acolo simţi cum încape Oceanul

dacă te cuibăreşti într-un fulg de nea
şi găseşti amintirea şederii tale în pântecele mamii

dacă îndemnul te ajunge doar din gura lupului
şi nu cauţi cheile, cifrul sentimentelor -

înseamnă că eşti
de stirpe dacă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un capăt

mi-ai umplut valizele cu flăcări
când din tălpi ţâşneau râuri rele, ţineai călcâiul
spre mine
iar surâsul creştea ameninţător
contorsionând astfel, ne-am lăsat

la un al treilea pol, iată-mă
îţi trimit de aici un fel de cioburi
din iertarea cândva întreagă… îngheţate şi
am aşezat deasupra ei… valizele

când mă vei chema
voi veni
nuditatea mea n-o pune pe seama
dorinţei
nu va fi niciun mister, nici lacăt
să-i modelezi chei, nici păreri de rău
cu o simplitate nouă
prin mine vei şti
că o vom lua de la capăt şi tu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi-e greu

nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea îşi ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!

secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - şi de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranţei împăiată -
şi-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii

iar de mi-e greu
las jos şi iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleşteu
de peşti ciudaţi şi răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii

nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua bunicilor singuri

cele două perechi de tenişi
una fermă, alta pe vârfuri
din fotografia (care tot circulă pe internet)
azi înmaronită
şi-au rătăcit chiriaşii
transfigurându-se în
două perechi de şoşoni cuminţi
la marginea canapelei
o telecomandă căzută prea jos
şi o mână tremurând
să o prindă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!