Valeriu Barbu

Estivando

simţi clipa
o îngheţată cu vanilie
sub soarele de iulie

simţi raza
alcătuirea ta ţinând
cu îndârjire îngheţata

/

laptele din ceasornice
nu-i dat ţie să-l mulgi -
vanilia din fapte e tot mai puţină

frigul rămâne
durabila certitudine
altfel nici nu s-ar face îngheţata

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt junghiul între coastele mele

voi nu vedeţi cum stropii de ploaie sunt coloraţi diferit
nici a(i)uriul din visuri treze înnodate la colţuri
voi n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de coca-cola şi
să găsiţi în ea Brifcor
nu v-aţi deşteptat la şapte dimineaţa direct îmbrăcaţi în pionier, matricola prinsă cu capse, gulerul ridicat şi mânecile suflecate
iar fetele cu sarafanul scurtat prin cordonul prins la mişto
cei care zic despre binele care era pe vremea lui ceauşescu
nostalgiază propria lor cea dintâi tinereţe
eu am ajuns deja la a 13 a, un fel de ecou înfundat de la muzica
unei bătăi cu perne pe ritmuri fox, la căminul studenţesc unde
n-am fost niciodată student, ci doar în vizită, ca şi prin viaţă
voi nu vedeţi cum vata de zahăr se-adună pe degetul arătător
spre Soare norii personalizaţi fugind cu tinereţile noastre-n cârcă
nici n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de gloanţe şi să găsiţi în ea
nasturii care încheie umbra de trup: săruturi intacte, nesăvârşite
sau caramele la 18 lei chilu
cât de frumoase sunt amintirile, chiar şi cele dureroase, voi n-aţi văzut
când nălucile mută viitorul la trecut, când junghiul între coaste tu eşti
când plouă dinspre tine spre cer, spre anii rămaşi nerămaşi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţii pe care unii le numesc... probleme

sunt un tren spre nicăieri
la geamul lui copacii aleargă în cerc
ceru-i din celofan
oamenii cresc
franzele proaspete Morţii

ceva vertical mă taie şi mă împarte
centrifuga cadranului scoate untul din orele fixe

de undeva
un vultur mă pândeşte chiorâş
apele aplaudă spectacolul sării
focul pleacă în sine spăşit şi
la ce-am mai venit aşa de târziu?
când nu mai e viu decât spasmul
unei frunze desprinse din mine
călcate de tren pe şine de sticlă

Pământul
asfixiat în punga aceasta de un leu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de seducţie

privirea ta
ploaie de vară
zilelor mele aride

sărutul tău
biciuire
porilor mei sclavi ţie

atingerea ta
mă dizolvă
mă vindeca, mă recompune şi apoi iar
mă dematerializeaza

distanţele tale
la mai mult de o respiraţie
infricoşarea ce mă lasă pribeag
intr-un vis ostil

exerciţiul acesta
vrut de seducţie

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expectativă

părea totul prea devreme
până şi sărutul
ca un arest preventiv, pentru trădări iminente

astăzi
ţugui buzele în aer şi mă rog
păsările oarbe să nu-şi lepede vreun fulg
sau altceva

şi să cred că
în sfârşit
este ea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

faţă în faţă

În treacăt
îl salut pe Atlas şi mă aşez
faţă în faţă cu Pământul: Ce mai faci, Pământule?
… oftează şi atât
voiam să-ţi spun, să-ţi mulţumesc sau nu
pentru bulgăre, cel din care-s făcut!
Să cred că-i un gest pozitiv puţinătatea trupului meu ori
ai vrut să demonstrezi cine ştie cui
că într-un trup mic încape vrere, iubire, atâta iubire
foame, sete, dor
mirare… mai voiam să-ţi spun, am şi uitat, se holbează
apoi mă priveşte chiorâş Atlas – stai liniştit, nu-s
iscoadă şi nici nu-ţi vreau locul, tu fă-ţi treaba
cât eu intru înăuntru
ca un vierme
în mărul acesta ce-l ţii… ia stai, nu cumva-i
mărul edenic?!… Nu. Ei bine, m-ai liniştit
– al doilea oftat…
între timp, mai trag o tură în jurul Soarelui, caut
pe unde o fi rătăcit îngerul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

femeia mea nu este a mea
îşi aparţine sieşi
ea este minerul care sapă
sapă în trupul şi firea mea căutând
grăuntele de aur
mă doare şi ea plânge adesea durerea asta
dar continuă să sape
munţi de steril lepădăm
până ce găseşte numai ea ştie cum
bobul acela
nu şi-l ţine apoi pentru sine, mi-l dă
iar eu, enervat un pic, gelos şi mirat fiindcă l-a găsit
nu-l păstrez
îl las rostogolindu-se pe trotuar
primului din lumea prea grăbită care-l va vrea
şi mă tem pentru când
nu o să mă mai doară

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, ah, femeie...

unde ţi-s umerii când
lumea se prăvale
şi tot mai mulţi bărbaţi îţi fură hainele
vocea, rujul, ciorapii
şi se pretind
egală ţie?
unde ţi-e barza?
de ce nu le-o împrumuţi lor
doar aşa
vor înţelege că miracolul
nu stă într-un rol la întâmplare sub cearceafuri
iar iubirea
năprasnica asta de iubire
atât de invocată
şi care te face zee şi umilă
nu stă-n poziţii de stârnit secreţii
.
iubirea nu este un drept
precum nici vreo obligaţie
nimeni nu ştie ce este iubirea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

festin

între ele
dorurile –
vorbind cu gura plină –
albe, roşii, pestriţe… se sfădesc
care mai de care vor părţi mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căuşul palmelor, tălpile
le sunt delicatese…

astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitaţie
albe, roşii, pestriţe… dorurile
mestecă şi… mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veţi reîntâlni!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-vă milă

undeva
în coşul pieptului
prima pe stânga, ceva
cineva
bate şi nimeni
nimeni nu-i deschide
o fi captiv, captivă
condamnat/ă să tot bată
să-i crească gheare şi să zgârie adânc
pereţii din sticlă diformă
unşi inegal cu var
aproape roşu
.
dacă mai auziţi bătând
fie-vă milă
daţi-i drumu
cine ştie
poate că afară
cineva
ceva

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!