Valeriu Barbu

Mamă de băiat

ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
niciun golan să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toţi străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri şi ipocrit de preocupaţi
.
mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârţâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uşi trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
şi a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

îmi era aşa de sete când am văzut
acest pahar cu apă
încât am urlat: iată marea!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maternitate

am învăţat că
nu trebuie niciodată
să scuturi un cireş
din el pot cădea copii şi
nu este cireş cu cireşe dar fără copii
ca şi cum
acolo se nasc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioska

bunica, fiica, nepoata
strănepoata...
privindu-le
aproape simultan
am văzut un singur trup
aşa am înţeles spiritul matrioska

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meop-artnoc

ceru-i teasc
tu aguridă-n pârg
(zeii au icoane cu oameni
liturgic frâng zilele lor
şi le gustă cu luare aminte
neputinţa de a suferi o leapădă aici
jos
unde luneci
printre cinice biserici)
cernita culege via
eşti, în sfârşit, fudul
fără bagaje
le duce ea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj în sticlă

în acest viitor aici
unde poate citeşti acum
aş fi vrut foarte tare să ajung dar...
am murit

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foarte rău, deşi n-am nicio boală

Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parşive, în cosaşe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golaşe...

Mi-e foarte foame, deşi mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorţii scot din mine unt
cum scot ocnaşii sarea - Când iarăşi mi se

îndoaie şira spitalele surâd, mă văd client,
aşa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane şi-a unui crunt atom.

Mi-e foarte sete, deşi sunt înecat.
De păr mă ţine clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea şi cerul dau siluit să-ngroape...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica publicitate

"gâcesc" în stele
stele verzi
stele acre, amare, fluide din cerul
gurii – zodii, 6 miliarde de zodii...
le ştiu
ghicesc în iaurt, în talpă, în grimasă
chipurile zâmbet telegenic
în pete din ochi şi de pe cearşaf, în
bătături, cicatrice şi răni închipuite
veniţi, am un glob din
"balon de săpun" şi baghetă- creion
chimic
electro-chimic (cine a fost primul
creionul sau radiera?! Ştiu, da' nu spun!)
veniţi, n-aveţi habar cât har am, mai mult
şmecherie, vindec
de făcătură, desfăcătură, orbalţ
boala rea, muşcătură de şerpoaică,
uitătură chiorlie...
ghicesc

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine

Primul clopot lichid, trezire în trezire
labirintică, esenţă
muza – ea nu există altundeva
mă scarpină în cap, râde, îmi face «v»-uri cu degetele
pe la ceafă şi-mi dă brânci
cu nasul în caiet…
leapădă obişnuinţa limbajul geometric şi iată
«cuvântul» fără de care ar fi abisul
sunt salvat
aceste curcubee dintre noi prieteni dragi
şi ploile recente care
mi-au întors grădinile acasă

schimb registre
poezia mea fragmentaristă ai zice că
sunt incoerent – ia nu mai citiţi o dată
secvenţe, cioburi, imagini suprapuse…
şi inima mea

caietul cu pagina din stânga pe obrazul stâng

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine - 2

amurg tânăr
curtează grădina, sfioasă îl întâmpină –
nuditatea florilor aprinde
fruntea luminii
aceasta aşezându-se tăcută în contemplare
le înveseleşte cu mantie de argint
şi le spune noapte bună

numai fereastra îmi opreşte nesperarea
nu pot însoţi amurgul printre arbuşti
nici îndrepta un colţ de mantie
sau măcar săruta o floare – dar cu ochii pot
pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini
cu flori nenumite
din miezul nopţii, din sâmburele ei
trec alcooluri în abur rece şi nu mai plâng
le încălzesc până
zorii îmi aduc promisiune: te iubeşte
cineva te aşteaptă în aşteptarea ta, nu vezi?!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!