Valeriu Barbu

Oa...

un glas de prunc
răsună printre blocuri
în liniştea vie a nopţii
pare că
îmi vorbeşte
Dumnezeu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean

nu
nu intra în inima omului
acolo
vei descoperi un ocean
.
iar printre atâtea uluitoare spaţii
şi unduiri ademenitoare
în grabă se vor roti în jurul tău
puzderii de rechini care
îşi caută firesc
hrana

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

flori desculţe
despletite
îţi sărută glezna
şi galbenă ca un geamăt surd
frunza
fluturând adii
în gările desenate pe talpa ta...

cât de uşor mai uităm
primăvara când
ne credeam
atât de îndrăgostiţi...

te miri de ce mai am
urmele vinului de cireşe
pe foaia asta...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda ploii

cât de puternic eşti!
(şi fragil
un fir de aer te îndoaie
în vreme ce tot muţi de colo-colo
inutil nişte munţi
cu puterea credinţei)

cât de iubit eşti!
(şi uitat
în vreme cât scuturi nişte file de calendar
un sărut te transformă
din bestie în zeu
şi invers)

cât de bun eşti!
(şi nociv
un gest cum ar fi aplauzele
te dizolvă în vremea cât îşi pierd din ecou
şi opusul firii nu-ţi pare nicicând o risipă
când tot dai numai de la alţii)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea mea…

ce gust are
speranţa, ce gust are
aşteptarea când un capăt
înseamnă îndrăzneala să iei
de brâu libertatea
şi să-i arăţi toate visele tale
cele puse la uscat
precum peştii la coardă pe prispă
precum strugurii în podul casei…
celelalte moi, jilave, gata-gata
să-ţi cadă frunţii brumă rea
celelalte tainice
la care tu ajungi doar
cu inima în căuşul palmelor

ce gust are speranţa când
afli că ea munceşte în schimburi
pentru cea din schimbul trei plângi
apoi dimineaţa
nici nu te mai gândeşti că va fi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

paparudă

la cât arde
ţara asta, babele
stau încremenite
cu pieptenul oprit
la jumătatea gestului…
din pensie şi-au permis?!
Nu,
l-au moştenit, e din os
din os cândva duios, cândva
brav

Nero multiplicaţi dau
din degete
degetele lor chibrituri
pe scăpăriciul ţării
Dă, Doamne, să plouă
toată campania electorală
să li se ude… intenţiile
de bine!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârtia cuvintelor

Să te ferească Dumnezeu
de patima poetului îndrăgostit
de literă
de un cuvânt anume – o
ori îl poartă în ochi
ori păşeşte cu măsură neomenească
spre percepţia spaţiului

plimb dreapta mea pe coala de hârtie
îmi pare că schiază degetele
slalom printre litere – abia aşteaptă
să fie scrise
cu fiecare semn, pârtia-i mai grea sau
dreapta mea e lama unui buldozer
împinge noianul spre margini ignorate
rămân literele – ierbi ascunse
până la această trece ori bulbii!

Să te ferească Dumnezeu
de zăpada acestei hârtii, poetule!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

patru planuri suprapuse

– Of, Doamne! Umbra de om se întoarce
un hectar de oftaturi, zece mii de paşi între
via de la deal, groapa de lut galben şi
coliba învelită în stuf de lângă râu… acum
s-a pus să şteargă sticla lămpii cu ziar şi salivă
ochii lăcrimau – nu-i da, Doamne, semnul risipei
pus pe neamul acesta… o mogâldeaţă surâdea în somn
…………………………………………
violet aurii
gânduri prelungi rotesc sus
sus
întretăindu-se ca într-o luptă aprigă
globuri prelungi, albastre, verzi, roşii, albe… dâre
diluate, cele violet le înghiţea, una câte una,
pe celelalte
…………………………………………
jos, folii uscate – par din piatră alb-gălbuie, alb-murdar
…………………………………………
mai jos
mâna mea dreaptă întinerind

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe când era

capul în pământ
mut şi surd
trec
ce-ai pierdut? Mă întreabă
întâlniţii
lovindu-ne umerii
Chiar, ce-am pierdut?!
Lustrul
mândriei, ecoul
plesnind ceafa?
mi-a lăsat doar această hârtie
mâna subţiată culegând vânt
şi pana
rămasă de la cel care
se visa poet
pe când era trufaş…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

perspectivă

daţi-mi un petic
din surâsul vostru
să-mi fixez ceasul
în colţul gurii
buza mea de sus gătită
să vă muşte numele
acestea
lunecând pe buza de jos
unde clocoteau promisiuni –
«vă voi fi până-ntr-un târziu
poetul»
…aşa, mulţumesc
nu vă temeţi, n-aţi rămas solemni
împuţinaţi prin surâsul pierdut astfel
vi-l voi da-napoi cu dobândă
peticul va deveni foaie cortului
aşteptărilor luuungi
netunse câteva stagiuni
am rostit aceste cuvinte… vai
ce viteză aţi prins

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!