Valeriu Barbu

Piercing

orăckăială, manelism, burice date cu sclipici, cravate
banale, serviete care se înmulţesc prin înmugurire, batiste
scuturături de ţeste cu sau fără plete, fese fluturând lasciv
explozii, maşini rostogolindu-se în flăcări, pistoale, automate
tonomate cu boli, bâte de baseball, glugi, semne tribale
ţoale largi, zdrenţe, supraelastice, plastic, oţel, lanţuri
din ce în ce mai groase, la 12 ani deja femei
frumoase nasc, pasc iarbă, trag pe nas, se-nţeapă, sex
în scris şi oral, cocktail-uri, gumă, ouă Kinder, PS2, 3...
MPeg4, MMS, OMG, nţ, nţ, nţ, nţ... pastă cleioasă...

mă înfurii, arunc
evul şi tv-ul pe geam... ba nu
îl dau pe un canal cu purici şi stau aşa 2 ore
mă uit: iată lumea
flash demonic, cultura demenţei, nicăieri, nicăieri
nicăieri simplitatea lui "iartă-mă", unui pas normal
vrem salturi, ţopăit extrem, extreme
extraordinariatul
musai

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pinocchio era ...fată

sub peruca sa galbenă
bătrânul Geppetto
ascunde
fetiţa din flori a lui Collodi -
mâinile sale plăsmuiră un secret
Pinocchio are suflet de fată
de zână
anonimă
.
când m-a vizitat prima oară
în camera copilăriei cu fereastra spre fabrica de cherestea
Pinocchio era un băieţel ca şi mine
dar eu o iubeam pe Mimi
fetiţa de la uşa de vizavì
şi îmi doream ca ea să fi venit cu aceeaşi bucurie pe care
pare că doar el o avea
.
La serbarea de sfârşit de an
am prins-o pe Mimi cu Pinocchio pe scenă
jucau împreună o scenetă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plus

ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viaţa, ceea ce-i porţi emoţiei
ofrandă

mintea-i între muchii boante
trupul curat
aşchii şuieră – unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminţi şi moi
înfipte, părând inima unui arici…

noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subţiri ascuţite – până în zori
devenind muchii boante zilei următoare

întind braţele
umbra-i o cruce şi nu ştiu de ce
din profil dacă priveşti
tot cruce se vede – nu cumva
deja alte braţe, înăuntrul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem conjunctural

seminţele fricii
încolţesc
monştri gumaţi ameninţă
trăgându-mă de ochi
dincolo de ecrane unde
mă descopăr ajuns
înapoi în caverne
siguranţa naţională desenată
bate
bate la uşa desenată
să ceara alte x la sută din taxe
supatul frumoasei adormite
planeta
este plin cu tuneluri subterane care duc
spre realităţi induse
aici
lipit pe jos ca un gândac de aur strivit
fumez şi
aştept să se trezească toanta
frumoasa

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem erect

s-ar putea crede că toţi copiii din flori
sunt făcuţi prin fotosinteză şi că
se poate chivernisi iubirea
punând-o deoparte pentru zilele negre
sau c-ar fi deajuns să spui stereotipic cuvinte
convenţional tandre
ca rugăciunile bălmăjite în grabă
s-ar putea crede că toţi nervii
complotează în sintonie cu virtuţile
să le prefacă în vicii
şi că a fi poet este un handicap
un suferind de vreo boală precum cele venerice
ori un creion înfipt drept şiră spinării
deget mereu prisosind
s-ar putea crede că poţi fi erect doar stând mai întâi
îndelung smerit într-un sine golit
dar
până la urmă
ne ţinem de cuvinte chiar şi tăcând
ca de bastoane supraelastice

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezia…

o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi… aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare…
să-ţi treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele –
aceasta-i Poezia

* dacă mă căutaţi, aici sunt, sub scoarţa ei –
… ea fiind mai sus, la înălţimea frunţii voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

ce tot o fi având femeia mea
plânge întruna şi cheamă lume, lume multă
la noi în casă
în seara asta a făcut mâncare cât pentru
un regiment
a fiert grâuşorul
miroase din uşă a mosc
preotul nu l-a primit niciodată şi acum, uite-l
veselindu-se în vreme ce ea plânge

de trei zile nu ne mai înţelegem
o iau în braţe şi se ghemuieşte ca atunci
când nu are chef - o las, doar nu o s-o siluiesc...

azi iar a chemat lume, masă mare, dar ce-i cu plânsetele!...
mănâncă, beau ăştia şi se prefac ştergându-şi lacrimile
şi de ce nimeni nu mă bagă-n seamă de parcă
nu eu aş fi cel care aduce leafa-n casă...!

în sfârşit, au ieşit cu toţii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot...

nu te bucura
şi nici nu mă compătimi când vezi
cum umblu vesel ducând pe umăr
craca de sub tălpile mele
gândeşte-te că am decis
să merg
cu inima desculţă
sau că drumul meu are
copacii continui
şi că
la o adică
pot chiar şi să zbor

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poveste încă…

«De ce-ţi miroase mâna a putred, stăpâne?»
…regele nemişcat – să nu i se strâmbe coroana
o jumătate de gest opreşte muzica, măscăriciul şi el
rămâne cu tumba neterminată, statuie contorsionată
tabloul acesta-i rupt de un tunet: «tăiaţi-i capul
paharnicului sau cui a vorbit şi… aduceţi poeţii curţii»
Măscăriciul de preface în rolul… condamnatului: «stăpâne
azi nu mă voi mai închina ţie… Cum aş putea să-mi găsesc
într-un ungher, capul?!» nu râde nimeni, vin poeţii, întâiul
«veneră albă iată măreţia…» ieşi… «următorul», zise regele
al doilea: «vorbeşte încet sau taci, nu mă trezi
vegheată-mi e rana mea de un vultur şi mâine iarăşi
trupul voi purta în bătălie…» poetul se opri
tăcerea lui vibrând lent se mişcă în aer ameninţare nouă
regele îl cercetează din privire: «continuă…»
«şi voi învinge, ştiu, dar gloria mă va însoţi
prea repede-n mormânt; lăsa-voi lance fiului cel mare
va face el din ea cruce, plug? Nu, nu cred…
va ţine stâlp cu ea coroanei, omului de sub ea…»
«Gata!», porunci regele… «ajunge zilei un cap lăsat ţărânii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

precauţie

scot un picior afară
să încetinesc viteza pământului
ameţitoarea
astfel, lărgesc cadranul solar
dând mai mult de lucru acelor

să am vreme destulă rostirii rugăciunii noi
să-mi şterg oglinda
unde preaplânsul, buzele galbene, nările dilatate
sunt proiectate asimetric
trebuie precauţie, am căpătat sufixe de ceară
cuvintele străbătându-mă
şi viteza asta, Doamne!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!