Valeriu Barbu

rătăcire

nu ştiu
ce zi este astăzi din cele şapte
din cele treisuteşaizecişicinci din cele…
nu cumva sunt mai multe zile în ziua aceasta?!
…un fel de întâlnire a lor
de împreunare a ceasornicelor în dans iar eu
nu-s spectrul ei dedesubt, sub moara aceasta mestec
crescute din cadrane ierbi amare singur
în înăuntrul meu răstignit

de-aş fi
de mi-ar spune careva cu precizie ce-ar schimba –
ar fi «speranţa» nu doar umbra
cum aş şti s-o recunosc?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcire

nu ştiu
ce zi este astăzi din cele şapte
din cele treisuteşaizecişicinci din cele…
nu cumva sunt mai multe zile în ziua aceasta?!
…un fel de întâlnire a lor
de împreunare a ceasornicelor în dans iar eu
nu-s spectrul ei dedesubt, sub moara aceasta mestec
crescute din cadrane ierbi amare singur
în înăuntrul meu răstignit

de-aş fi
de mi-ar spune careva cu precizie ce-ar schimba –
ar fi «speranţa» nu doar umbra
cum aş şti s-o recunosc?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

renăscându-mă

despre indiferenţa durerii vorbesc umerii
împovăraţi, oricât i-aş şlefui
se cresc pe ele poverile şi mai grele

mă las în jos în genunchi, să muşte ochiul
vârful ierbii
să ţi se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu

despre nepăsarea dorului voi învăţa aici
… îi este totuna dacă mai ţin speranţă sau
mi-a împietrit grumazul
voi păşi cu palmele în ţărână şi tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari şi tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os şi de sânge… surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne şi îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repauză

repauza este o republică a surzilor
populată prin excelenţă de contururi purtătoare de căşti

co/ruptă-n două cu şiră cu tot, populaţia
obedientă, ştie obsesiv că munca este un delict

în căştile, parte integrantă sau excrescenţă,
nu se aude nimic... doar suntem în repauză

(andro- şi meno- pauzele sunt săvârşite prin botez
aruncă pruncul într-o cristelniţă cu raze şi le dobândeşte instant)

aici, nimeni nu mai mănâncă pe nimeni, decât
sub formă de pulberi... de care s-a ales... evul

cea mai de soi petrecere a timpului este... sexul verbal
dezbrăcaţi de piele îşi etalează aripile de pe dinăuntru

tatuarea venelor – cosmetica trend... şi nicăieri un wc
dieta seculară cu sloganuri a anihilat maţul gros, convertind anus

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rock

mama ţipă
să-mi iau cheia
cheia mea nu are niciun lacăt –
ce dacă
lacătul tatei a ajuns pe fundul sticlei care
cuantic muşcă din vin
vinul
liturgic îmi cântă
să nu mă întorc
femeia
un fel de lumină-rană
îmi şterge cu sânii orice încotro...
în lemnul chitarei subţire revolta-i uitată
urechea lesne devine teasc şi mormânt
toţi nervii mei emigrează, intermitente coloane de refugiaţi
pustiul rămas lăţeşte ecoul ţipătului mamei –
da, o am, încetează, iată cheia, ia-o înapoi şi aşa
bălăngăne ca un muşchi în plus, ca un nod şi ce?!
rugina crucii tale e unica pâine?
– tată, tu nu zici nimic?... –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu diluându-l

am început să mă obişnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă şi mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aştept
întregirea ca şi cum m-aş naşte… nou
şi împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut aşa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic

respir şi am început
să mă obişnuiesc
în aerul acesta roşu
diluându-l lumina
lumina dintâi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

rugăciune împletită cu un manifest

Mărie sfântă aleasă mamă Iisusului nostru
lacrima ta
nu-i mai este de ajuns lumii
are imperioasă nevoie de cine ştie câte
minuni
Iartă-ne iuţeala gestului, sângelui, trufiei
aminteşte-I Fiului vremea
când era om şi a gustat durerea, moartea
şi a văzut neliniştea păcătuirii oamenilor
aruncă peste capetele noastre vălul de lumină, de iertare
să nu fim daţi
pieirii, sfântă mamă – Amin

Să sărbătorim Măriile noastre rugându-ne celei Unice
ne pare departe?
…departe ca şi speranţa!
Să ocrotim copiii lumii înfometaţi, bolnavi, muribunzi
o zecime
din cât cheltuim pe spectacolul planetar
«atât de vital»: fotbalul, moda, cinema, concerte…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruj

sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme şi culori
potrivit intenţiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
şi de foamea
de o îmbrăţişare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
îşi ţuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
şi se făleşte cu un roşu
impecabil

zborul abia acum
începe

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să bem

pentru scroafa scăpată cumva
din prăbuşirea coteţului peste ea
pentru ignoranţa obeză şi mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuţi ce-au avut să înşele
generaţii botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis şi cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o ştie
din noi care urmă o să rămâie
să bem ţinându-ne straşnic de curba torţii
murind nu vom ciobi coasa Morţii
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin şi nu ştii
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi ştiut... (vecinul de la etajul patru...)

cineva visa ideile
rezemat de zid, ţinându-se
de balustrada
între el şi cer
visa o cale lactee pentru
iminenta lui fabrică de iaurt
pentru iubita ce va să vină
să fi ştiut
că ea este alergică...!
Preferă ţigări light, coca şi cola
deprinsă pe când zăbovea prin piaţa Laleli
din Istambul...!

... după doi copii frumoşi şi trişti
doi ani de întrecere
"cine dospeşte lehamitea
în colţul gurii"
după două bătăi parte-în-parte
– două direcţii:
ea lăsat copiii la mă-sa

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!