Valeriu Barbu

Soldaţii nasc pe front

soţii lor spală geamuri
leagănă păpuşi barbie
mulg orologiilor laptele direct covăsit
mai dau cu aspiratorul uneori
prin aspiraţiile globale
soţiile-soldat
antrenate în tabere speciale şi înrolate
duc greul luptelor, apasă ctrl alt delete
pe ştirea că sunt frumoase
ele rămân însărcinate prin ordin de la statul major
brusc apasă enter ţinta atinsă inamicul răpus
oglinda

viitorul se-nspăimântă: unde naiba o să vin!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet diliu

caut sensuri deziubirii
lumilor pe contrasens
răsucit în abur dens
acel strop din legea firii

c-am avut noroc un car
la oricare ghinion
cât mă cred un zeu mignon
doldora de şui habar

iute se prelinge stropul
limba amorţeşte hâd
ştergând cerul gol cu mopul

şi de ce ar fi diliu
un sonet unde nu râd
nu pot pentru ca să ştiu

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet virtuos

mă bate gândul cum m-ar bate
bărbatu-amantei rău cu parul
descărcând pe mine amarul
vieţii lui prea înşelate

gându-i să ţin femeie de oraş
cochetă pân' la cuconoasă
şi-al naibii rău cât de frumoasă
că doar aşa o să mă-ngraş

şi o să fiu stimat în urbe
în viaţa asta mult prea scurtă
cu liniile dânsei, curbe

fălos, emancipat cu burtă
nimic nu o să ne mai turbe
eu şi bărbatu-amantei, turtă

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpan-text

haideţi să adjectivăm sila să facem statui zadarului
comparându-l cu un zeu recreator haideţi să împărţim
prin ministerul spaţiului locativ locuinţe decomandate confort sporit muştelor
să deschidem vena unui oenge care luptă şi luptă pentru apărarea dreptului nedreptului
să născocim sporturi noi cel puţin la fel de industriale precum fotbalul tenisul boxul
şi să ţinem campionate mondiale săptămânal
să transformăm planeta în carusel la bâlciul galactic şi-aşa ne dăm huţa cu toţii
să instituim torţionari cu pedigree şi torturi proaspete nu vedeţi că de la o vreme
nu e niciun război mai mondial aşa
şi murim ca muştele în accidente auto fumat alcool droguri stress de fraieri mai ales
haideţi să adjectivăm un pic Moartea s-o gătim mireasă
ce naiba e reclama cu coasa giulgiul şi toată numai oase? să o tunăm să fie piţipoancă
să fie erecte până şi limbile ceasornicelor după ea mai daţi-o dracului de iubire
nu vedeţi că din ce o invocaţi şi vorbiţi zăhăros despre ea cu atât se devalorizează?
trecem pe inflaţie de iubire
haideţi să adjectivăm curva asta de şansă care trage ca muştele la... bani
haideţi să ne vopsim chestiile ruşinoase în transparent

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip şi asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie…
liberul arbitru, ei bine
această condiţie
ne face puternici… şi singuri
sau umili şi în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzaţia
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistenţa unui bob de nisip

limitele sunt înăuntru şi
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară…
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub geana ta

un lup foarte bătrân îmi umblă-n vene
colţii săi odată de temut i-arată jalnic
ai crede înfăţişarea-i o rugă şi pesemne
se vrea la ceasul de pe urmă iarăşi falnic

urcuşu-i înapoi la inimă e un surghiun
ajunge-ntr-un târziu de unde-a apărut
cu blândele globule ce se descompun
iar muşcătura lui finală-mi pare un sărut

pe drumul colbuit spre plinul lunii azi
mă lasă-n urmă corbii eşecurilor toate
rătăcite izbânzi, amarnici trişti nomazi,
le-au dus destinul pe genunchi şi coate

acum se lasă-ncet cea mai străină pace
un fel de frig coboară târât încet de lupi
şi carnea de pe os grăbită se desface -
iar tu citeşti şi groapa cu genele mi-astupi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sunt aproape de… departe!

gândire magică, un pic
sperănţoasă, un pic habar
dinspre neputinţe –
simt în preajmă
pârdalnică preajmă, adulmec
mirosul crud, proaspăt
al unor minuni

sau poate că
un cocor tocmai trecea
rămas în urmă
fac lobby: va ajunge
va ajunge, va aju…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)
.
copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul
.
toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt personaj într-un roman foileton

dacă la început a fost Cuvântul
înseamnă că Dumnezeu este doar un biet scriitor iar noi
personajele Sale

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tablou cu: ducea râul rufele…!

zeilor
li se iartă crimele sau
un transfer de culpă
împovărând
muritorii – născuţi vinovaţi
şi ce
li s-ar putea pune capriciile
în comparaţie cu ale noastre, nu!
Poate că aici
este puntea de legătură între zei
şi oameni!

Personal nu ştiu niciun zeu
semizeu, sfert măcar
şi nepăsarea lor
ar putea fi una dintre crimele
perdonabile

la o adică… nici
nu-mi pasă, uite aşa

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!