Valeriu Barbu

taină grea

un zid oblic, subţire
străbate, secţionează trupul
o mână de cărămizi imprimate
efigia
ultimei grimase vrută surâs

jos
la întâlnirea cu pământul
firicele rare
de iarbă ies timide

primăvară, buzna…
obrazul aşteaptă
umed, rece, transparent
gărgăriţe nenăscute încă…

înmugurind, trei ramuri de salcie
tremură scurt – adio-uri întoarse spăşite
cu destinatarul necunoscut

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul roziu-sidef (1)

Exponatele sunt omologate pe
piele românească de optimă elasticitate şi pehaş:
micro-căşti şi amplificator cu defazor – timp de 2 secunde
instalabil celor care sforăie X-Bass-surround!
Ceas şi telefon mobil cu baterii încărcabile la
un convertizor care transformă forţa strănutului...
şi/sau a înjurăturii!
Complet de protecţie când romantismul atinge
limitele de cod galben, cod roşu
tandreţea riscând să devină epidemie...!
Cremă de corp pentru melancolici
obţinută din extract de limbă – a bocancului lui Chaplin,
bastonul l-am folosit pentru şamponul antimătreaţă
în uzul celor care citesc Freud şi-l aprobă...!
Elixir pe bază de lut din fundul grădinii –
fostă Eden, actualmente retrocedată – destinată
tupeului celor care cunosc raportul dintre
votabilitatea unui pinocchio gonflabil
în regim secret nedeneabil şi
gloata consumatoare de reclame alegorice –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

temă cu turle catedralei

naşpa, zice
şi oftează, ce mişto am visat
se făcea un pui de găină cu cioc de raţă, părea
auriu
râdea

un om privea turlele catedralei
printre gratii
dădu să mai spună ceva… a uitat

fiecare
în patul lui – ca de spital
ne ferim să nu alegem acelaşi punct
din tavan, cică
e de rău

altul surâde prin somn, ori mi s-a părut
o uşă de fier undeva trântită răsună
vaiete, zgomote înăbuşite…
linişte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţepeşiada

treaba prinde iute coajă
cauţi o soluţie
că de inaniţie
nu te vindeci cu o vrajă

bunăstare şi belşug
o să fie, zer(o) să fie
dă-i cu ceva alifie
gâtului prins bine-n jug

tu munceşte-mpinge, trage
la căruţa de progres
sus, în clase scatofage
se consumă în exces

tot să fii numai o rană
ei te-apasă, te îndoaie
pentru minima leţcaie
ce le pare tot... pomană

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toate acestea într-un flash

tare aş vrea să ştiu cu ce viteză trece
viaţa prin mine astăzi!

cantitatea de întâmplări surprinse şi nu bănuite
la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?!

Arme şi scuturi au toţi şi
ce apăra sau râvni cu ele însă puţini
refuză vanităţii traiectorii!

libertatea nu-i măsură tălpii – undeva
o chestiune la «cutia de viteze» a morţii
câteva rugăciuni rătăcind cine ştie pe unde şi
experienţele pe care le face Lumina cu noi
mutându-ne cu repeziciune punctul care uneşte
umbra cu trupul iată… la urmă, la urmă de tot
şi Speranţa cu iluziile ei evoluând pieziş
ştiu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi
niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea
ecoului

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

trec…

dansând pe sârma aceasta
violet-aurie
am tânjit la aplauze, la nume
nu ştiam
că fiecare clipă este un capăt
– şi că nu sunt egale…
ţărâna oarbă mă poartă
aşa de puţin cântăresc, încât
firul mi-a dat iluzia rădăcinii!
Confesiunea aceasta
despre fiindul meu, nu vă tulbure:
nici pietate… şi nici să vă încânte
păstraţi numai mirarea lină, gest
ca un ridicat scurt de sprâncene…
trec
sperând tainic la un apoi
unde să fiu eu sârma
violet-aurie… măcar
viţei din via altui mâine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

trei Val-uri

Ce mai faci, Valu? Mă întreabă un copilandru
de departe… de jos
mă înclin, chipul i se dizolvă, dar îi răspund:
gânduiesc, amarnic gânduiesc,
ţin noduri în lemnul meu, înăuntru
rindeaua Domnului ştirbesc şi acolo zămislind durerea
o alung cu jumătăţi de gest şi… nu conving

Ce altceva mai faci, Valu? Mă întreabă un bătrânel
de departe… de mai încolo
arunc ochiul rostogolit în vârtej auriu
chipul flutură ca o eşarfă prea purtată – dar îi răspund:
adun aşchii din cel pe care cu măreţie am irosit
îţi voi aprinde focul curând sub alambicuri
vor fermenta şi ele, apoi, voi trage rachiuri noi
din pomul viselor – coapte căzute aşteptări
cât mi-am zdrelit genunchii să le strâng!
Să nu le ştergi părându-ţi lacrimi, nici să le bei
şi nu voi întreba ce fac
nu voi putea răspunde din cenuşă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista piaţă

normal
cuþ itul costă
mai mult ca pâinea
doar acul este
mai ieftin decât haina!
Cât a cheltuit umanitatea
pentru iertare, prietenie
iubire?
A zidit altare
reci, jilave, semiobscure...

tot aurul lumii stă în cuţite
în spectacolul mânuirii acestora
în tehnologii
menite
să ne apere de haos vaccinându-l...;
în rame şi cruci

ere comerciale, normal, costă mai mult
un glonţ mic cât o lacrimă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu nu ştii

ia nu mă mai iubi atât
amestecă literele numelui meu, trece-le
prin maşina de râşnit cafea şi… suflă
aminteşte-ţi că sunt
doar un biet arlechin
nu am căderea, deşi tu nu ştii
cât aş vrea
să-ţi împlinesc rotundul fiecărei secunde
dă-mă gratis – adică fără părere de rău
uitării
pielea mea are romburi smulse
fesul meu alungit a rămas înfipt cu vârful
în genunchiul stâng
nu ştiu dacă mă voi înălţa curând… hei… cortina.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul

Dumnezeu
socotea
Dumnezeu ştia la perfecţiune desenul
dar avea o fantezie cumva
să diversifice
şi a poruncit
să fie omul cu trei umeri
să aibă unde-şi pune capul
omul fără umeri şi fără
destule tălpi
apoi a mai poruncit
să fie grija
(un fel de poezie aplicată)
acum
priveşte din Înalturi şi ascultă apatic ecoul
nostalgiei dintâi -
să poruncească să fie omul doar umeri
nenumăraţi umeri?
să mai ia din versuri şi
să le mute pe verso planşei unde stă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!