Valeriu Barbu

Antibiotic

Să-ţi închipui dezastre dincolo, mereu dincolo
unde ai fi putut fi
Să te minţi că-i bine
aşa
Să-ţi îngrădeşti şi mai tare spaţiul ca apoi, eliberându-l
să-ţi pară o infinitate
Să recunoşti că eşti nebun chiar dacă un fir subţire
încă te mai leagă realităţii
Să-ţi faci de treabă neîncetat cu mintea, cu mâinile
Să visezi
Să visezi
Să renunţi la a cuprinde toate înţelesurile rotindu-te
în jurul lor ca un cocoş orb
Să te bucuri de fiecare gură de aer şi
de colţul de pâine, de cana cu apă, scrisoarea…
aşteptată
Să cânţi fără oprire, fără oprire mimând
fericiri
mândru îngenunchind în oglindă şi să-ţi spui
Măria ta, suflete, glorie vremelnicei tale carcase, nu-i

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

nemăsurata durere

poate că suntem pe
o direcţie greşită
înduioşându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în ţărână
vai, era atât de roşu, de cald…
suntem patetici ţinând cu dinţii
de lucruri, limite, reguli, prejudecăţi…
– Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepţia
altfel
a lui «înăuntru – înafară»
viaţa în această rană enormă –
viaţa de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal – paranormal» iată
vă chem să-mi spuneţi: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simţuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

sunt tată… vitreg

«pierdut vrabie – găsitorului recompensă
n-am ce să dau la schimb cu
vrabia de pe gard»
……………………….

un vis teiubescian
mi-a însărcinat speranţa – şi o credeam
inocentă!
Atât aştept, să termine gestaţia şi
voi căpăta ţâncii ei… să-i cresc
mă şi închipui: «taci cu tata…»
legănându-i, schimbând pamperşi, «gâdi… gâdi…!»
jur de acum s-o culc
într-un câmp ecranat
impermeabil la drims-uială…
……………………….

îmi fug sălciile din ochi
îmi… nu mai scriu, aud
răcnete, i s-o fi rupt apa sau…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

(…deja-i aici târziul) – nu rânjesc, ci…

dinamica surâsului
la mine începe undeva
după ceafă
se schimonoseşte oglinda, ai zice că
altul prin înmugurire creşte

umblu cu tălpile toate…
desculţe
refac înapoi
întreg drumul – până la ziua zero

iau un foarfece,
o bucată mare
din material din care
se fac radiere – decupez
cât tălpile, gata, acum am
finalmente încălţări şi sunt
în drum spre voi

începând cu degetul mic şi călcâiul, urcă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 noiembrie

am ţinut un iepure
în căuşul palmelor, simţeam
bătăile inimii, căldura, blăniţa moale
până ce
m-am crezut şi eu
un iepure în alt căuş mai mare

am ţinut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceş, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
peşte mic, peştele şi mai mic…
am uitat punctul de plecare – din
căuşul palmelor sângerând cresc
muşchi, ciuperci vineţii, vernil

mă îmbrăţişez
singur

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

sunt oarecum marcat –
ca o matriţă din care
vor ieşi piese complicate – nu
de ceea ce cred
sau deja ştiu, ci de bănuieli
vii, ascuţite
de iminenta clipă în care
preajma se dilata
brusc

instinct pieziş mă îndeamnă
să râd şi să urc
ridurile abia mijite închipuind
trepte
mă califică alpinist
am urcat un pisc, dar
să încerc un altul, probabil
mai înalt,
a trebuit să cobor

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul cu poeme

poate că pomul edenic era plin
doar cu poeme...

pe mulţi nu-i bucură pacea
fiindcă nu ştiu ce-i războiul
pe mulţi nu-i bucură sănătatea
fiindcă nu ştiu ce-i boala
pe unii îi bucură un simplu salut
fiindcă aceştia ştiu
ce-i singurătatea
şi mai sunt cei care
niciodată nu obosesc dăruind fiindcă ei ştiu
ce-i iubirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu creşte aici, cine o află vieţuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferinţa-i din naşterea noastră
în fiecare secundă –
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele…
senzaţia de bine
este în recunoştinţa pe care ne-o poartă ţărâna
ştiindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăşte trufia?
…câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

altfel

normal supus normelor
norme impunând normalul, deci
«de la sine» era anormal, altfel
nu era nevoie de cadre, tabloul ar fi continuat
liber
dincolo de ramă, perete, sala de expunere…

căutând neobişnuitul –
de pe vremea când obişnuitul nici
nu-mi era lămurit încă… găsesc
în simplul, întreg
desen al universului puţine
structuri, puţine modele, nu ştiu… aş trece
dincolo
în «pluriunivers»
nu-mi mai ajunge acesta
altfel
m-aş întemniţa în universul bing-bangian
undeva pe la ora 23:59 după creaţie
mestecându-mi primul vers al acestui text!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (5) (până la 13 măcar, voi fi poetul)

cuvântul nerostit
gestul privirii ajuns la capătul celălalt
fiorul sau ce-o fi-ncepător niciunei silabe
acolo
începe cartograful munca sa
trecerea prin miezul verbului
nu-i străină durerii
«vindecarea», fie şi uitată, îţi poate mărturisi
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!