Valeriu Barbu

mai sus

repetarea erorilor vine cumva
din rutină
m-am săturat
tot reîncărcându-mă, cel puţin
acum ultima oară, câtă risipă…
nici de data asta n-am reuşit
să mă ridic mai sus
de rădăcina ierbii ostile
am ochii uscaţi, arşi în setea
de lumină

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-aţi vrut bine – II

ce-aţi crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, aşa?!

Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieşind din rana pământului
vierme umil

Nu ştiam că premoniţia,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
şi, mai ales, adresa!

Nu ştiam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolaţie… nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu –
împreună cu amarul peste lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

păstaie în ciob de sticlă

citeam pe o frunză
desenul venelor mele – mă-nspăimânt
de atunci la fiece toamnă

nu există o lume anume
a durerii, stigmatul îl plimbăm
triumfalist: iată – îmi şopti din ciob oglinda
«cât de frumos sufăr»

Hohotul de râs nu-i erezie
doar trupul meu nisipos – râd de
umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic
ţopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee

aş plânge – aşa de poftă – fără motiv temeinic
mai fac
o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăşi…
…………………………..

vai

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul nu mă cunoaşte...

scrisori hidratate şi
scrisori ca nişte limbi de foc
ţi-am trimis, dar
n-ai răspuns sau n-ai...

să-nţeleg că
nu mi-au tradus pe înţelesul tău chinul
înfăşurarea pe grumaz
a distanţei care
ne separă?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofocle imitând pretenţia de poet

surâsul şăgalnic sau
urletul gâtuit de uimire şi emoţie al fluturelui
când îşi întâlneşte fluturea
ori cât să-şi tragă duhul pe floarea potrivită
este poezia pură
.
tremurul unei flori de păpădie
unduirea sfioasă a unui ram de salcă
sau strănutul muzei pe tâmplă
unde se întâmplă
preocuparea omului
pentru sănătatea fluturilor
mai cu seamă a acelora din stomacul îndrăgostiţilor
este poezia pură
.
untul mirării scos cu atâta râvnă
de nesomnul condamnatului la viaţă
când umblă prin lume cu inima desculţă
este poezie pură
.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)

copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul

toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară –
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
şi ţi-e zi şi-apoi ţi-e seară
Mărioară

bărbate
ţii în spate
şi pe umeri –
ce tot numeri
a noroc zilele scurse –
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
ştiind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse

…împletiţi părere cu durere în iubire
n-aveţi fire de unire, doar pornire înspre Taină şi nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

grădini
încap în podul palmei
într-o şoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrăţişări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ţi fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă ştiai
să nu-ţi pară zăbava mea
rătăcire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să

Spune-mi, prieten drag,
de ţi-e apăsare numele meu,
mai lasă-l jos, de-i tăiş oblic,
uită-l pentru această veşnicie…
voi veni altădată fără nume, fără umbre
te voi îmbrăţişa îţi voi săruta
cicatricele rănilor de astăzi,
voi prinde o anume distanţă, destul cât
să respiri slaba adiere a dorinţei,
să am un nume cum să mă chemi,
să împărţim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri
înserarea…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirale violet-aurii

aşa de tare şi
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subţiri, subţiri
teiubescuri zvelte…
tu nici nu ştii
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
şi plângeam de cât amar
ţi-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îţi căutam – mort fiind – fruntea
să-ţi spun în culori că
te aştept într-o viaţă viitoare
mai bun
mai puţin susceptibil… şi la fel de
iubibile vieţile tale să le slujesc, tu nu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!