Poezii de Valeriu Barbu, pagina 8
!
Nu mai știu ce a rămas nescornit
ca semn al iubirii mele
gura a căpătat conturul teiubesc-urilor
pasul lasă dâră și-n ea să citești
declarații de dragoste
ochii dilatați sau lumea?
În orice umbră se probează șablonul umbrei tale
devenind gest reflex
Acestea toate vin natural
șoaptele tale sunt muzici care mă țin
sub un duș de nisip clepsidră pe măsură
fiecare bob având efigia ta, secționează carne, os, nerv
și venă, renăscându-le cu frecvență uluitoare
dovada iubirii sunt
Eu
altfel, nu mai știu
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fost-am tei
sunt un caiet frunzăros, fără coperte cineva
tot scrie aici
chestiuțe aparent banale, aparent extraordinare,
citește
doar vântul
fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei
fost-am
caiet de muzică, de curat
x și zero
vor juca, pe obrazul văruit, plictisiți copiii închiși
în bietul meu trup
..
învățătorii
predau azi demitizarea
desacralizarea sunetelor, semnelor și
înjurături moderne, dar mai ales cursuri intensive
de naibalogie aplicată
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Segmente dilatate oblic
numai
primul fulg, mirarea
apariția din alte lumi, parcă
înmuguri emoție... ceilalți urmând
devin banali
Un fel de Adam al zăpezii... restul îl știți!
___________
mai mereu cel mai ardent
lumea
a iubit pacea
iată cât sânge prelingându-se...
anume
instinctul belic sfidează Moartea
ca și cum nu i-ar aparține... deci, nici mie!
__________
cel mai nesuferit film nici măcar
o aluzie la sexualitatea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pot fi smerit la picioarele oricărui om
pot chiar încerca și la picioarele lui Hristos
.
dar nu pot nicio clipă să fiu smerit
la picioarele mele
.
astfel
încet-încet
mă crește
nesmerenia
și nu mai pot nici trufaș să fiu pe deplin
din vreme ce
mă bănui conștient întrebându-mă:
la ce-mi mai trebuie totuși picioare?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aparent imperceptibil...
o frenezie ucigașă
bântuie lumea, istoria nu există
totu-i într-o secundă sau nici măcar
așa de mult timp
o frenezie flămândă
un maxilar enorm, mestecând continuu
apropiindu-se...
o împerechere frenetică
învălmășeală lascivă, cleioasă
o frenezie în măști
odioasă, cosmetică ascunde
rana lumii
rana fiindului
cu umor morbid Creatorul
tună peste lume... o frenezie
în a tăia felii
cortina
să mi se vadă goliciunea
vanitatea
drama
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
corbitor
în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculț, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru și lunec în dans
dansul mă are și nu eu pe acesta
sunt ram subțire sau nici măcar atât traiectorie
părere că zbor descărnat nu
așa cum mă știți sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul își are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoțiilor, simbioze, culori
forme, sunete
lumina-i de fapt
singura atitudine
!
Ba nu, și ochiul, altfel de unde aș ști
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini
ghem de foc stern rotind eliptic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-i înainte
Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu știm ce sunt, știm... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumția iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuși la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu știm să iertăm, știm doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viață așa de
«mini» că i se văd Morții bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
din cioburi
Nu am fost născut Om, eram o mirare
de cristal, fără umbre
doar sunet înalt
Nu știu, ah, dacă aș ști
cine, cum și de ce a spart oul mirării și iată-mă
plângând
pe dinăuntru adun apusa splendoare
din cioburi
ce trup aproximativ am strâns până azi
și de câte ori am luat-o de la capăt, voi nu credeți!
Nimeni nu-mi dădu vreun încotro măcar
unde să-mi lipesc o latură, unde cealaltă, cealaltă
și tot așa
nu voi reuși niciodată, mi se preling printre degete
cioburi din întâiul mine, ah, de l-aș prinde
pe acela care a înfășurat în suspin cheia-măsură
și a dat cu ea de pământ
o a doua oară!
o a doua oară?
Nu, era ecoul sau
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmbrățișarea
Lasă-mă să-ți preîntâmpin surâsul
ciocolata și florile nu țin
ștrengărește la spate, nu-ți voi spune
urări convenționale, mă voi furișa
umbrele noastre se vor suprapune astfel
încât lumina din orice unghi
le va proiecta pe muchia veșniciei.
Îți voi cânta șoptit versul vântului din sud
scrijelit pe țărmul tirenic al Mediteranei
în 2004 septembrie
îți voi dărui respirația, pulsul, năzuințele mele
atomii bezmetici și umilința care mă va înălța
îmbrățișându-te, dizolvându-mă
în surâsul tău.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
împlinirea rugii (variantă la «muriri»)
umbra vulturului, aripile-i deschise
întunecă palma de pământ
unde întins sărmanul meu trup
așteaptă
nu pleca prea departe, pasăre-vindecare,
pentru puii tăi țin
din pulpă, din coapsă, din piept
nu pleca
ah, nu știu limba în care să-ți strig
s-a dus
nisipul, apele înalte vin deasupra
lent
lunec
o gheară mi se înfige în ceafă, mă înalț
văzduhu-i alb-sidef, trec agregări multiple
liniște
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valeriu Barbu, adresa este:
