Vasile Culidiuc

Tramvaiul

nu circulă pe linia asta
de un sfert de secol
îşi aprinde un carpaţi
după ce i-a rupt filtru
el a fumat întotdeauna
carpaţi fără
şi aşteaptă în fiecare seară tramvaiul
ar putea să se urce în altul
pe altă linie
dar poate lipsi de la întâlnire?
şi-i păcat să n-o vadă
măcar câteva minute
după un sfert de secol
lumina îl înconjoară pe banca aia
din staţia dezafectată
se uită la ceasul lui popeda
îngălbenit de trecerea anilor
e ruginit ca şi el
aprinde al doilea carpaţi
cu filtru rupt

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transumanismul

transumanismul

era ultima frontieră sau ultima
închisoare? sau
reprezentă cea mai înaltă
tehnologie sau
este cea mai mare
ameninţare?
se întreabă oamenii cu intelectul
diminuat prin educaţia precară
amatori de a îmbrăţişa tehnologia
cine se opune progresului
va fi oponentul evoluţiei
şi vor dispărea

transumanismul este visul high-tech
al elitei conducătoare
şi a numeroşi oameni de ştiinţă moderni
sunt blocaţi în mentalitatea de stânga
încât cred că fuziunea omului

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsneşte peste oraş

înfricoşând lumea şi aşa speriată
pe trotuarele încinse într-un brâu
fierbinte de bitum
în timp ce apa se încălzeşte sus
tunetele se abat asupra blocurilor
care stau în poziţie de drepţi
admiţând că trebuie să reziste
copacii sleiţi de puteri făceau
plecăciuni sub biciul vântului
câteva crengi au abandonat lupta
şi s-au ghemuit la sol boţind frunze
fulgerele se plimbă pe cerul
supărat şi se descarcă undeva
lumea nu ţine să vadă pe cine
a nenorocit trăsnetele dezlănţuite
ploaia bate cochet pe la geamuri
aşteaptă să-i deschidă cineva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz stau

toată noaptea lângă perete
mi-am rezemat speranţele
unui pui de somn odihnitor
alături stă insomnia de fiecare
noapte la fel de obosită
chiar mai somnoroasă
decât îmi imaginam vreodată
privesc umbrele şi una-mi pare
cunoscută îmi spune memoria

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să asambleze

un pistol sub balonzaidul gri
şi să tragă în duşmanul
naţiunii îmbrăcat în uniformă
printre glasuri de sirenă şi
ovaţiile unor conaţionali aduşi
să facă atmosferă caldă
simţea gloria în vene cum creşte
este cursul istoriei influenţat
de gloanţele pistolului montat
sub haina largă purtată pe mână

trebuia să se apropie de duşman
şi să asambleze pistolul cum făcuse
de zeci de ori la orele de antrenament

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să fie

cronica unei morţi anunţate
când ţi-a pierit cheful de ori
ce poţi păţi după o virusare zdravănă (!?)
când nu sunt tratamente
eficiente
şi coronavirusul muşcă
cu o lăcomie crâncenă
nebună te fură dintre cei vii
ar fi încă un poet mort
cu pana
- n mână scriind
şi sorbind aerul cu sete
trebuia să fie o re
construcţie pseudo -
jurnalistică a unei crime
înfăptuită de un virus îm
potriva unui poet
şi împotriva scrisului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să mă nasc

în cyberspaţiu cu foame
cabalică (!?)
să port virusul teosofic
să ar analiza matematică cu o doză
de haz
trebuia să mă nasc şi eu undeva
ştiu eu unde
nu ştiu de ce

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să trecem

prin comunism şi perestroika
să dăm peste neomarxiştii
care ne umilesc în fiecare zi
lecţie de absurditate kafkiană
cu perfuzia în mână
scos din spital la miezul nopţii
în stradă să te dai cu patul
sau
cu scaunul cu rotile
prin bucureştiul răscolit de ninsoare
şi mitinguri ilegale te vaiţi
de proteza de la şold
care trebuia schimbată
dar ghinionul a făcut să se rechiziţioneze
spitalul de ortopedie salvator

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie doar să crezi

că ai putea să zbori cum fac
geniile măcar din întâmplare
noaptea pe frica pictată
de goya în uleiuri de măsline
unde şprotul zboară şi oftezi
eşti gata plictisit în lumea
creată de eroii scăpaţi din vis
spovediţi de mântuială pe sunet
de chitară clasică coboară
din abis pe-o rază de soare
trebuie doar să crezi şi să visezi
că o să creşti cu pensula în mână
şi lumea lui goya e lumea ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să muncesc

trebuie să muncesc trebuie, munca mă eliberează,
cuvintele îmi rămân întipărite în cap. le-am văzut
scrise pe poarta de la intrare.
le repet de mai multe ori cu glas şoptit, le repet.
sunt din statut. gărzile aleargă în urma noastră.
am primit numere pe braţ, tatuate. întotdeauna
mi-am dorit un tatuaj, cu numele iubitei şi o inimă.
ştiu să pictez, o să-i pictez pe gardieni.
noi arătăm rău, dezumanizaţi, sclavi nespălaţi
şi flămânzi. mă uit lung la număr. toată viaţa
voi fi definit de acest număr, fără sens.

trebuie să muncesc, trebuie să muncesc trebuie,
munca mă eliberează. un pat de armă mă
scoate din transă. împachetează hainele
cu grija unui soldat. ştie că nu mai are nevoie de ele.
apa rece vine potop şi-i curăţă de praf. au grijă de ei,
îi tund zero şi-i dă cu insecticid.
primeşte o uniformă veche, rusească, cu petliţe
de infanterist. ar trebui să fie onorat că în jurul lui,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!