Vasile Culidiuc

Trebuie să-i arăt

că nu mă tem şi cu inima
bătând step mă îndrept
spre pat şi îmi trec degetul
peste glezna ei goală

loveşte cu piciorul şi înjură
stă în umbră ferindu-se
de soarele care frige disperat
apoi cerul se întunecă
şi ea se răsuceşte muşcând
buzele cu privirea ucigătoare

îndrăznesc s-o ating cu un deget
urmându-i linia umărului
până la încheietura mâinii
este metoda mea preferată
de a-mi face rău când vreau

rămâne tăcută şi simt că sunt
în siguranţă când văd un mic

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-mi cer

iertare tuturor prietenilor
şi colegilor mei pentru că am păcătuit
un gândul şi cu inima
m-am îndrăgostit de soţiile
şi logodnicele lor
le-am iubit şi încă le mai iubesc
îmi vine să le zic:
pe tine te iubesc cel mai mult
eşti visul meu erotic
din iarna asta fără zăpadă
eşti cerul meu
soarele meu
cărarea mea luminoasă
lăsă-mă să te sărut
sărutul meu e un mic poem
de dragoste neîmplinită
îmi vine să mă împuşc
cu vechiul meu beretta de
9 milimetri de ayahuasca
ketamina o iau seara

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec

printr-un nor galactic su
focat de singurătate
aproape un veac
de poezie
cu sfere tele
portate dintr-un uni
vers cu rima astro
logică
un pumn de stele lus
truite impudic
de frigul u
man (!?) plierea spaţiului
şi zborul navelor
spaţiale picioare dumne
zeieşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec

la nivelul următor unde
pereţii sunt pictaţi cu sentimente
sărutul tău are culori
iese un tablou plin cu poezii
inima trage câteva linii
mă uit atent la albul rămas
e fără sentiment
parcă se nasc sunete
este o pictură în n dimensiuni
sub pleoape mi-a rămas
un rest de respiraţie proaspătă
anomaliile nu le pot picta
le voi folosi la un colaj
alături de o ancoră aruncată
într-un vas în care plânge vopseaua
trec la altceva după ce beau
din remuşcare lacrimile
zbor cu gândul printre negre pânze
depozitate în zilele de post

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec linia

de sosire ultima dată târâş
aproape mort de dor firesc
îţi zici că pare nebună teama
de a ajunge dincolo de o dungă
care nu ştii că desparte această
lume de alta cu cerul întunecat

o trec definitiv şi-mi pare rău
că sunt acum în cealaltă parte
pierzându-mă în grădini liber

o trec şi pot să-mi reproşez
că stau pe culcuş de mormânt
moale cu satin galben ca-un lut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec mistria

prin materialul lăsat de poet
câteva cuvinte care n-au intrat
în compoziţia poeziilor
din ultimul volum refuzat
de editorii puşi să facă bani
din creaţiile autorilor
nu pot nivela cu mistria
asperităţile unor poezii lăsate
pe foile îngălbenite de ură
mânerul de lemn lustruit
îmi face bătături suportabile
în palma de artist ratat
partea metalică bate un vers
prea ridicat în pagină
tulbur supa de cuvinte încet
cu mistria care a ridicat
ziduri înalte şi reci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe bicicleta

medicinală în faţa geamului
atât de deschis spre trilul
arogant al păsărilor trezite să facă
zborul lor de frumuseţe de dimineaţă
pedalez încet cu somnul ce dă să plece
din corp încep atomii să interacţioneze
sângele îmi bate la tâmple o tobă
mi-am adus aminte că exerciţiile fizice
se fac cu muzică hard-rock
mă uit speriat la monitorul bicicletei
distanţa parcursă e mică şi simt oboseala
se instalează după primul kilometru
găsesc citate mobilizatoare în minte
ei îi vine uşor să stea în cutia craniană
nu pedalează niciodată şi toată ziua
adună informaţii şi trimite comenzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe lângă

colţii netezi expuşi la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârşit

simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleşeşte

merg neauzit pe lângă speranţă
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec prin oglinzi

de apă caldă scăpată
în drum spre robinet
de la alt robinet
şi se vede oraşul în ruină
părăsit de lumea nebună
mă prinzi de gamba piciorului
în veşnice dureri de fericire
saltul mi-l curmă spre stele
cerul devine nisipos
şi totul vuieşte fără ritm
oglinzile se sparg una
câte una pe rând

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec prin stepă

cu pistolul colt în mână
vântul mă mână din spate
fumez camel şi calul meu
a oftat ultima oară de îngrijorare
ştia că am ascuns banii sub
un copac lângă doi cactuşi
înalţi cât un om şi jumătate
era şi o fântână
cu apă rece şi dură
a simţit-o şi calul meu
care de la a doua gură s-a băligat
aproape pe picioarele din spate
a fornăit din polipii lui
i-am trecut o bucată zdravănă
de tutun macerat în whisky
să mestece cât căutăm eu banii
el stătea de şase în umbra copacului
urmărind cum sunt plimbaţi
scaieţii de vântul preriei
săpam cufundat în gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!