Poezii de Vasile Culidiuc, pagina 21
Alpiniștii
de ocazie urcă
în operele de artă
din durerile ascunse
intime în gândurile noastre
toți suntem alpiniștii
închiși în copertele unei cărți
ajunsă în librării
sau stăm la picioarele statuii
vândută pe rime
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt tren
trece prin gara noastră
veche și părăsită de șobolani
întâi ei părăsesc trenul
l-au ros de la osii la cupolă
a rămas mecanicul de locomotivă
și mersul trenurilor din secolul trecut
ei sunt veșnici de material plastic
nedegradabil și neconsumabil
în gara noastră încetinește
un soldat cu uniforma nou nouță
de o culoare cenușiu închis
sare în ultimul vagon
fumul îl primește cu drag
o femeie cu ochii sclipitori
puțin duși mai mult aduși
îi cere un foc pentru țigara
care fumegă în legea ei
are o voce nesigură
buzele se strâmbă ușor
soldatul scoate bricheta zippo
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă filă de poveste
western o trec pe hârtie
cu pana de vultur pleșuv
înmuiată în sânge de apaș
întins spre prag lângă colții
ursului grizzly ucis de pumnal
și soarele bate-n geam
anunțând ploaia ascuțită
de săgeți venite de pe deal
trecute prin cactușii rar înfloriți
gloanțele răsună surd și răgușit
pe drumul prăfos bat tam
tamul caii aproape sălbatici
pistolul trece în lumea morților
pe john pe douglas sau pe jack
cel gras cât zece va zace
în mormântul alb din capătul
satului aproape părăsit
pușca-i scapă de lepră și războaie
pe bruce și celsor cel cu pătura pe el
un gringo mai puțin pe lume
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am auzit
pinul ca o rupere de nori
spune poezia lui - era
tropăit de licorni
nu respectau rigorile legii - a
trecut omul în uni
formă
totul a consemnat în foaia
de parcurs al unui re
curs
în anulare pe scoarța pinului
o rupere de logodnă unde s-au dus
toate poeziile pinului despre ace
despre conuri despre muguri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am avut o grijă
deosebită să nu știrbesc linia
subtilă a mustăcioarei ce mă făcea
să semăn perfect cu un actor francez
nu știu exact cu care
dar nu contează prea mult
apoi m-am privit cu ochiul
neutru și rezervat
în oglinda unui bugatti
de culoare indefinită
ce se odihnea la soarele toamnei
deși era la dispoziția mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cerut voie
s-o îmbrățișez pe femeia aceea
cu părul absurd de blond
cu plete lungi și prea neondulate
suplă cu ochii alungiți
albaștri până la pierzanie
cu zâmbet nu prea roșu
cu glasul incandescent
eram aproape de genele negre
adevărate păsări călătoare
le-am îmbrățișat în vers
nasurile sau atins într-o sofisticată
mișcare de minți savante
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit poet
am devenit poet
pentru că m-am născut
o simțeam permanent
ca o stare de risc
când uit că exist
citesc o poezie
și-mi aduc aminte de mine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dobândit
o imunitate după ce am
strâns bradul de crăciun
acele miroseau a rășină
mă trăgeau de meninge
visam globuri și steluțe
însă situația era sub control
la imunitatea asta nu-mi trebuia
remdesivir sau ivermectină
nu simțeam explozia
care traversa strada
în pantofii cu toc
dobândiți în schimbul
miei de euro lăsați la casă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut roșu
în gât de la atâta scris
întins pe paginile albe
brațul ține să tremure
de emoția cuvintelor
tușesc asupra versurilor
și mă tem să nu prindă viață
ar fugi din librării
aud cum încetinește saliva
oprită în gâtul inflamat
de literatură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vasile Culidiuc, adresa este: