Vasile Larco

Recunoştinţă

La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ştefan Vodă pomenire.

Şi nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul ţării
Şi de duşmani l-a apărat.

La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ştefan, Ştefan Domn cel Mare.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică din Târgu Jiu

Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristeţe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinşi de frumuseţe.

Priveşti Coloana lui Brâncuşi,
Vezi Peştera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duşi
Pe Scaunul tăcerii.

Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire şi mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.

Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezgheţu'
Îşi toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătăreţu.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Ani trecut-au mulţi de când
M-am înstrăinat de sat
Însă n-o să pot nicicând
Să mă rup de ce-am lăsat,

Şi în gând, ca un tablou,
Îmi revine satul drag...
Ce n-aş da să pot din nou
Trece-al casei noastre prag!

Casa însă-i dărâmată:
Nu mai sunt acum pridvorul
Şi nici tinda, prispa lată,
Nu mai este nici cuptorul.

Casa-i una cu pământul,
Of, nedreaptă vremuire!
Dar aşa a vrut Preasfântul:
Să rămână-o amintire.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

De ziua ta un strat cu flori
Voi semăna-n grădină
Şi-l voi stropi de-atâtea ori
Când ploaia n-o să vină.

Veghea-voi cum ies rădăcini
Cu mici tulpini în spate
Şi cum bobocii firavi, fini,
Vor lumii să se-arate.

Când florile vor apărea,
De soare inundate,
C-o sărutare, draga mea,
Ţi le voi da pe toate.

Buchetele vreau să le pui
Alături de-a ta pernă,
Mireasma lor chiar dacă nu-i
Ca dragostea, eternă.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apreciere

În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu,
Iubit de toţi, cum este banul
Sau cum e-oricare prunc al mamei.

Când îl vedea venind, barmanul
Zicea voios din uşa cramei:
În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu!

Iar gustul vinului, pastramei
Îi stimulau enorm elanul,
Scriind umor spumos tot anul,
Concis ca textul telegramei

În Universul epigramei.

hipersonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică de iarnă

Legată-i iarna cu prea multe funii,
Gerilă face acte de bravadă,
Atât de gros e stratul de zăpadă...
La fel cum e obrazul pe la unii.

Nu vezi ţipenie de om pe stradă,
De parcă-ar năvăli tătarii, hunii,
Stau toţi în casă şi-admirând petunii
Ori alte flori, tristeţea şi-o deznoadă.

Trei luni de iarnă sunt, diamantine
Ce scot cojoace de la naftalină
Şi din păduri, copaci cu rădăcină.

Iar defrişorii-or face mutră sumbră
În lunile de zăpuşeală pline,
Că n-or avea pe unde sta la umbră.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică umoristică

,, O ţară tristă plină de umor"
E România noastră milenară,
Spunea Bacovia, întâia oară,
Gândindu-se la bravul său popor.

Haz de necaz se face, dar e clară
Această stare, ce-i de multişor;
O ţară tristă plină de umor
E România noastră milenară.

Dar şi satira are-un colţişor,
Ştiind la vreme unde să apară,
Dorind oricare viciu să dispară,
S-avem noi toţi românii-n viitor:

O ţară mândră plină de umor,
Cu poante fine, nu ca din topor
Şi-n tot, cu drag, ce facem fi-va spor.

Satira şi umoru-n mână-n mână,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco din Un porumbel de ciutura fântânii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la George Bacovia

Dup-atâta plumb şi ceaţă
Să se-arate soarele,
Iar noi toţi acei de faţă
Să golim paharele.

Cele cu venin, ce-s pline,
Să se verse,- ajungă-n hău,
Vină clipele senine
Înspre toţi cei din Bacău.

Spre locuitorii lumii
Care-s bravi, de bună seamă,
Pe ceilalţi, te rog, adu-mi-i
Să le spun e epigramă!

Punem pe amar sechestru,
Stea în temniţă închis,
De Bacovia, maestru,
Să ne amintim şi-n vis.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce nu înfloresc bujorii
Sub bolta-nvăluită-n fum,
De ce sunt împietriţi cocorii
În norii grei de praf şi scrum?

De ce vibrează-n lacrimi lacul,
De ce nu-i grâul pân' la brâu,
De ce nu cântă pitpalacul
Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?

De ce păşim pe ierburi împietrite
Şi-i roua roşie-n dumbravă,
De ce muşcăm din mere înroşite
În focul lacului de lavă?...

De ce? De ce? De ce?

Răspunsul vine dinspre viitor,
Departe nu-i, e chiar aproape,
Simţim, deja, un iz înţepător

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi Tu, Doamne!

De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zi,
Izvorul n-ar mai şopoti,
Iar muntele s-o risipi,
Va fi pe lume numai dorul.

N-ar mai zbura-n văzduh cocorul,
Nici stropi de ploaie n-ar da norul,
Va îngheţa şi viitorul,
Vor fi doar pulberi şi noroi.

Cine-o mai şti atunci de noi,
Când toţi copacii fi-vor goi,
N-o creşte iarbă în zăvoi
Şi-o fi ce-i azi, doar, amintire?

Iar de speranţă şi iubire,
Nici vorbă, doar dezamăgire,
A fost o dulce amăgire
Întreaga viaţă pe pământ?

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!