Vasile Zamolxeanu

Părelnică...

Sunt o copertă aspră cu titlu imoral,
Pe file cu esenţă de filosof sacral...

Sunt un azil de gânduri ce-şi fabrică eseu,
Din ziduri reci cu-o poartă sculptată-n dumnezeu...

Sunt un nimic din totul şi totul din nimic,
Pretind un bun tovarăş, al unui inamic...

Când dragostea-i imensă scăpată tumultuos,
Din hâdul boţ de humă, mă simt mărinimos...

Departe mi-e realul de plasic înrămat,
La braţ, naiv mă poartă, fantasticul sedat...

Sunt foc de mitralieră cu gloanţe oarbe-n ea,
Riposta e uşoară, răbdarea tot mai grea...

Sunt mai puţin ca tine, ca altul sunt mai mult,
Viziuni de geometrie dintr-al genezei cult...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păreri...

Materia mă ţine-n loc,
Atâta pot, doar să invoc,
În amintiri ce am lăsat
Plăceri ce-odată-au căpătat
La suflet foc...
Un colţ de stei, un vârf de ac,
Mă-nţeapă iar şi iaraşi zac,
Fără să ştiu, fără să vreau,
Într-o capelă ce o beau
Cu-n dram de mac...
Hotar de lemn închis în lut
Hotar de vis pe un sărut,
Încărunţit în Eul meu,
Păreri ce-s fără Dumnezeu
Le-mpart tăcut...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

Căutându-mă pe mine
Într-un ceas ce bate-n urmă,
Am găsit fără ruşine,
Dragostea în chip de turmă....
Turma ce din zori mă paşte,
Până-n asfinţit de lună,
Pe izlaz se recunoaşte,
Behăind ca o nebună...
Încerc ceasul cu-ncordare
Ca să-l fac să înţeleagă,
Turmei trebuie migrare
Sus pe creastă să se dreagă...
Însă bâta-i de mătase,
Câinele, pierdut-a urma,
Creasta stă numai de şase
Să nu mi se fure turma!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patos...

Îmi umpli viaţa gram cu gram
Căci te iubesc cu tot ce am,
Şi-mi verşi în cale cu balsam,
Eu te doresc ad-literam!...
Cuvinte simple spuse-n gând
Apoi, aliniate-n rând
Pe-o coală de hârtie, stând
Şi-aşteaptă rodul din curând!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa timpului

Pe prispa timpului stau eu,
Un gând îngândurat mereu,
Din când în când, când mai doresc,
Mă mai ridic şi mai pândesc,
Pândesc cuprins de-o teamă-n vânt
La primul gest, primul cuvânt,
La prima undă de amor
Şi până se sfârşeste-n dor...

Culcuş din valuri de vise
Mi-aştern pe clipe ucise,
M-apuc de lucru-n catrene
Florilor mele obscene,
Nu dau, nici nu iau, doar mă lupt
Cu-n nor ce din mine e rupt,
Şi-aştept cu nădejde-un trofeu
Pe prispa timpului... ce-s eu!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 iunie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine-s...

Pentru tine este roua dimineţilor divine,
Să-ţi învioreze trupul, clipele să ţi le-aline,
Pentru tine bate-n raze toată ziua mândrul soare
Să te umple de căldură, să te scalde în candoare...

Pentru tine-s toate cele, că e lucru sau fiinţă,
Că e iarbă, pom sau suflet, că-i lucrat într-o ştiinţă,
Pentru tine-i luna, ploaia, cheia solul şi cu versul,
Oricare-ţi conjugă viaţa, pentru tine-i universul...

Pentru tine sunt istorii cu finaluri fericite,
Ţesături de caractere elegante şi-ndulcite,
Pentru tine ce nu este, într-un mod sau altu-n care,
Eu o spun cu fermitate, tu nu ai asemănare!...

Pentru tine e iubirea şi fireşte-ţi aparţine,
Dar mă rog în a mea sine... pentru tine... pentru mine...
... să fac parte şi-eu din tine... pentru tine-s eu... ştii bine...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră...

Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o şatră,
Eşti oloagă,
Întro doagă,
Şi mă târâi
Fără şagă...
Piatră eşti de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colţuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră creşti
Dintre poveşti,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbeşti?!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ţesă-tura mea...

Să te asemăn,
Eu nu ştiu cu care poveste de adormit,
Cu care zână oare. prinţesă de iubit,
Atâta ştiu....
Tu poţi fi doar una sau toate la un loc,
Tu oglindeşti frumosul cu bunul lui soroc;
Esti Belle,
Frumoasa de care s-a îndrăgostit
O bestie ca mine, ce nu şi-a-nchipuit,
Sau poate...
Cenusăreasa, ce şi-a pierdut condurul,
Dar până ţi-l voi da mai fac pe trubadurul...
Tu îmi vibrezi
Prin suflet ca gingaş clopoţel
Şi-mi zbori din slovă-n slovă ca mica Tinker-Bell...
Carecumva
Eu vreau să fiu piticii, tu Alba ca Zăpada,
Sărutul meu să-ţi fie ca scutul şi cu spada;
Nu mă-ndoiesc
Ca n-ai fi o simplă pământeană,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire...

Un trai de zăbavă în van
Şi lăuntric...
Un trai la un capăt şi fad
Într-un pustnic...
Cutezanţă de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Şiraguri de glod,
Coşciug de petale, de foi,
Clişee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoţii scrutând
Prin moarte...
Iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă – mă de toate în cele patru puncte,
Şi lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii – dorinţele defuncte.

O, tu, iubire arsă, şi arsă rău de soare,
Tu nu mai ai raţiune, tu nu te mai amesteci,
Mă laşi în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Şi mă curtează ura pe care tu o mesteci.

În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Şi patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai şi minte;

Zadarnică – aşteptare, săgeata cea banală
Mi – e destinată dară, înfiptă prin morminte.

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 iunie 2008)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!