Vasile Zamolxeanu

Să mă vezi şi tu...

Printre sute de catarge şi prin miile de vâsle,
Printre vânturile toate ce bat felurite pâsle,
Am privit feţe şi feţe într-un amalgam de schiţe,
Colorate după vreme, joase sau înalte spiţe;

Toate sunt la fel vezi bine, doar prin gând se mai încurcă,
Măşti, simboluri şi versete, astea ce-s mai dau de furcă,
Fără-a căuta anume, ochii mi se-opriră-n dată,
Mintea dusă fără ţintă, inima fără să bată,
Toate fac o legatură şi se sfătuiesc în pripă,
Bând din vinul fericirii şi fumând a clipei pipă,
La un semn făcu tăcere şi îngână mulţumite,
Ochii, inima şi mintea: "-Suntem toate-ndrăgostite!"...

Înţeleg de ce din feţe numai una e cu vină,
Tu eşti cea cu vino-ncoace şi cu nume de divină,
Tu m-ai fermecat o dată şi mă farmeci în neştire...
Cum te văd eu, cam tânjesc, să mă vezi şi tu... iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sibilic...

Mai lasă-mă femeie, vreau ca să-mi beau vinul,
Hai lasă-mă să-mi duc până la capăt chinul,
Nu-mi ocărî fiinţa ce pe pământ o plimb,
Oricum, orice vei face, raţiunea nu mi-o schimb...

Tu ştii prea bine Evo, îţi preţuiesc natura,
Şi-arunc cercul iubirii în jurul tău, de-a dura,
Din lacrimi împletindu-ţi şirag de amăgire,
Iar tu ca drept răsplată, îmi dai dezamăgire...

Pedeapsă să mă tângui pentru c-am fost integru,
De-aceea pentru tine, femeie, ţin post negru,
Tu eşti tabloul morţii pe care eu-l ador,
Tu eşti tabloul vieţii, în care am sa mor!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri... la tine

Mi-am întrebat ochii de vor să te vadă
Aievea în faţă-mi păşind ca o nadă,
Neclipind au raâăspuns, în lacrimi de peşte,
Că vor să te aibă, sub pleoape, fireşte!

Frumos întrebat-am ca şoapta-ntre vele
De vor să te-audă urechile mele,
Ciulite în vervă-mi răspund pe măsură,
Că vor bucuria ce-ţi naşte din gură!

Chiar până şi nasul l-am pus la-ncercare
De vrea să îţi simtă parfumul în zare,
Şi ca drept dovadă inspirând cu talent,
Mereu mai aproape vrea al tău sentiment!

Mi-a zis chiar şi limba, puţin mai sfioasă,
Că fără veşminte eşti mult mai gustoasă,
Dar pielea se-aţâţă, mă duce de toartă,
Se cere atinsă cu-n aer de artă!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonat la sonata...

În lumea asta într-un colţ
Am stat şi mi-am zbătut raţiunea,
Să fie între noi un bolţ,
Să fim şi noi în rând cu lumea;
Poate-ai fi vrut dar n-ai putut
Sau ne-a fost ciorba nesărată,
Dar hopului îi trag un şut,
Căci eu-s sonat... îmi placi sonată...
Te vreau pe portativul meu
Şi să ne prindem într-o gamă,
Să dăm iubiri-un imprimeu,
Să-nchidem cercul într-o ramă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop defrişărilor...

Eu înţeleg că-n ţară nu-s toate cum le-am vrut,
Mai înţeleg c-odată, am tins spre-un început,
Că ţeapa a fost mare nu fac istorie-acum,
Şi nici politici acre ci doar să vă rezum;
Oricât ar fi de crudă în ţara asta viaţa
Tu fă-o mai frumoasă şi lasă-n urmă ceaţa,
Şi nu lăsa nesaţiul, să-ţi stăpânească gura
Fi om în echilibru te-mpacă cu natura
Dar nu-ţi tăia-n sminteală de sub picioare ramul
Gândeşte-te ca mâine să îţi trăiască neamul
Măcar sădeşte alta că verdele e tonic
Şi plin de fantezie te-ntreb aşa catonic:
-Tu oare nu-ţi dai seama sau chiar nu vrei să nu,
C-odată cu copacii, fi sigur, mori şi tu?!....

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop defrişărilor...

Eu înţeleg că-n ţară nu-s toate cum le-am vrut,
Mai înţeleg c-odată, am tins spre-un început,
Că ţeapa a fost mare nu fac istorie-acum,
Şi nici politici acre ci doar să vă rezum;
Oricât ar fi de crudă în ţara asta viaţa
Tu fă-o mai frumoasă şi lasă-n urmă ceaţa,
Şi nu lăsa nesaţiul, să-ţi stăpânească gura,
Fi om în echilibru te-mpacă cu natura,
Dar nu-ţi tăia-n sminteală de sub picioare ramul,
Gândeşte-te ca mâine să îţi trăiască neamul,
Măcar sădeşte alta că verdele e tonic...
Şi plin de fantezie te-ntreb aşa catonic:
-Tu oare nu-ţi dai seama sau chiar nu vrei să nu,
C-odată cu copacii, fi sigur, mori şi tu?!....

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pecetea discreţiei...

O, tu mister, ţi-ai revărsat
Apele cele fierbinţi,
O, tu amor, te-ai înarmat
Plin cu ace până-n dinţi...

Şi ce-am făcut cu-atâta foc,
Cu sângele din vine,
Căci tot nu mi-am găsit un loc,
Nu te-am găsit pe tine!...

Apari, dispari şi pentru ce,
Pentru o nouă manşă?...
Eşti un mister şi asta e,
Să te dezleg, nu-i şansă!...

O, tu amor, ai căpătat
Poemul şi cu proza,
Eu, m-am ales stupefiat
Iar tu, rămâi "sub rosa"!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (26 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o secundă

Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorţii în grabă,
Sunt un vierme
Care priveşte lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoţii,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-aşteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau aşezate pe drapelul ţării noastre,
Purpuriul de sub lanuri şi seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuţie-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare şi stridente,
Ce-ţi induc cu "dar şi poate", felurite sentimente,
Roşul e simbolul vieţii, forţa şi senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantţă, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipseşte lupul dacic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!