Poezii de Viorel Muha, pagina 30
Tristețe
2020
a plouat cu tristețe, în septembrie
în ochi fără lumină pe străzile pline de întuneric
suflete care dorm visează existențe
pe cărări care nu duc nicăieri
acesta este începutul vieții
și se termină cu sfârșitul ei
pe o stradă fără lumină și cu visuri
care au fost, ieri!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocadero
Noroi, gheață și eu mic
Răsucit în mine
Zgribulit
Pantof rupt prin care se uită universul
Absurd, aberant
Și de neînțeles
Picături care pot să cadă
Din imense aglomerări
De dreptate sau nedreptate
Suflet mohorât așteptând
Nădejdi deșarte
Nici mila nu este prietena cu mine
Cineva, cândva, undeva
A trecut pe lângă mine
Cuvinte răsucite rostind
Spre mine, dar eu nu am înțeles
Eram mic și pricăjit
Jos, La Trocadero
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu fereastră...
pervaz
zidit
din praf de istorie.
sunt umbra colțului de cer
sprijinit de ochii tăi
și-n verde de pictor flamand
pictat
uite:
în glasul trecutului
împletind larg orizonturi
prin șuvoi ce ține strună
cai negri de nori
ce tropăie în furtună
privesc din tabloul
unde stau întors în mine
urme străine de-afară
pervaz,
tu fereastră,
te sprijin,
trasparentă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, lumină
Înalță-mă tu, lumină, mai sus de mine, măcar o clipă
Lasă-mă să văd al tău chip, de mine, iubit cu multă trudă
Mai lasă-mă sus un timp, cu-un pas, în fața vieții mele
Să știu ce-am fost și dacă voi mai putea să fiu o vreme
Nu-mi întuneca privirea, pasul, drumul luminează-mi
Nu pleca și nu lăsa-ntuneric, acolo, jos, în a mea viață
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ploaie
rătăcit
cerul tace
în litere cuvinte picături
printre clădiri
luminează, iubiri
cu felinare
îți tremură trupul, speriat
îl simt, tresare
o ultimă îmbrățișare
ne-am despărțit
pe un tablou am pictat apoi cândva
ultima noastră noapte
de iubire
cu acele cuvinte litere care au căzut
din cerul tăcut
după ultima noastră ploaie
poezie de Viorel Muha (iulie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tăcere
când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viață vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viața mea!
poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un eu, așteaptă
ning ruginii frunze-n inima mea
gându-mi rătăcește anotimpuri
în patru
hoinar sunt prin viață
secera lunii culege ultimele fragmente de toamnă
întunecată de rămășițe de nor
bătute de vânt
inima-m mai prinde un rest de raze de soare
seara friguroasă îmbrățișează câmpia
și ușor se lasă-n apus de întuneric
o alee de plopi conduce strada, spre case
cu coșuri de fum
în tindă se aude câinele cum latră
și-o fetiță se zgâiește cu degetul în nas
la poartă
căruța greoi se mișca-n lăsat de seară
scârțâind miroase a fân și-a câmpii
o lumină răzbate dintr-o fereastră spre stradă
ca un pustiu între copaci
un clopot bate toaca, iar sfinții pe pereți
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fir alb de viață
pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt din colb de vise
pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec și țin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău și văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând și înălțându-te-n gând
tu salți gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
și aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară fierbinte
o vară merge-n zdrețe pe o uliță
gănduri fără ochi, vor viață
totu-i nemișcat
gardul vechi și rupt culege lacrimi
spini, câmpuri pustii și-o privată
un copil pe-o prispă, stă îngândurat
ochii lui urmăresc un soare
nu are destin
arde-n vale fumul și orizontul
poezie de Viorel Muha (iulie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorel Muha, adresa este:
