Poezii de Viorica Iliescu, pagina 10
* * *
fata asta nu va trăi
are părul sârmos
ca o clupsă de vulpi
și fața prea albă
ochii prea mari
adânciți în calota polară
dar nu e fața ei
zise tata lu tata
mestecând sub mustăți
o hilară iluzie
el îi zicea tutun de carpați
din ăl mai bun
tata fuma mărășești
și pierea în ochii mei de copil
cu cer cu tot și arme
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dunărea mea
este un suflet ce sfidează
uitarea.
Ea curge în venele mele
ca un dor căprui
ce visează ajungerea.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
a mai rămas o stâncă
în larg
unde pescărușii se duc
să își facă siesta
pe singura piatră ce arde
eu nu iubesc pescărușii
ți-am spus de o mie de ori
cu guri închise în estuare
ți-am zis
cu valul de foc în reflux
ți-am spus că nu iubesc
pescărușii
nici aerul dintre aripile lor insalubre
ce zboară pervers
deasupra cerului oglindit
în coama stâncii rămase
mă tot repet
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burnița ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din minimă decență
moartea nu intră
niciodată pe ușă
se insinuează discret
în lemnul ferestrei născut
din alte unghiuri
păduri îngenunchiate
și colonii de cari abandonate
în lungi nopți ce îngroașă
oasele celor ce au uitat visul
sfios ca o poveste
din minimă decență
un alt început rotitor
se lasă ca pâcla
peste cochilia ierbii
iar moartea rămâne mister
sub cerul ce fumegă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ochiul furtunii
era atât de aproape.
Tu despicai apa
în două, și clădeai
podul de gânduri,
altarul din care mă rog
să nu fim noi
jertfa din ochiul ce arde.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în mine stă să se nască
o lume trăită de voi
sub stinsa stea
pierduții noștri
în marea împărăție a dorului
pe socluri dorm
din tuș cioplite
nume și degete
le văd pe toate
și le simt ferecate
în cerul vopsit
ce ne înghite pe toți
din veacul în care
în mine se naște ecmnezic
o altă fațetă a lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
verzi mi-au fost ochii
când norii fugeau
spre un tărâm al nemișcării
visând diluat
un somn adânc
al pădurii ce caută și azi
explicații ce și-au pierdut sensul
în fiecare atom
ce pare nonsens
când cerne privirea
un dor căutând
sensul setei de verde
e foamea ochilor mei albi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc acest cântec și dans
uitat de toate nălucile mele
în cerul ca o fereastră albastră
pe care dansează și mor epuizați
de propria
îngusta lor viață
acei pe care-i iubim și uităm
sunt doar o umbră și eu
chircită în geamul ce tremură
și se sparge când sună refrenul
cântat din marea lumină
în care credeam
pentru mine
rămas-au doar cioburi de vise
pe un text compus și cântat
de acele năluci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mâine dimineață
când din cer o să curgă
tămâie
îmi fac bagajul și plec
înspre ai mei
cei ce au fost și încă sunt
pulberi de oase
pe care adorm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
