Poezii de Viorica Iliescu, pagina 11
* * *
exista o vârstă
a celor ce dorm
si o vârstă există
a celor ce apără
un somn nefiresc
al celor treziți
din timpul netimpului
în care noi doi
topeam imensitatea
într-un sărut furat
din ochii mării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul
mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc trupul acesta
de oase și limfă
vasele mici
ascunse în porturi
de umbră
și sângele tău
fereastră deschisă
sângele tău îl iubesc
din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am cosit iarba înaltă
între plâns și sărut
cu dinții ruginiți ai coasei
uitată în beci
am așezat masa
sub vița de vie întinsă
pe trupuri de mesteceni
poarta mi-a fost decalog
ștergarul alb cunună
flutură-n ușa deschisă
între noi se preling anotimpuri
căprioara cu puiul
traversează în grabă
bucata de cer rămasă stingheră
eu te aștept lângă tâmpla promisă
vino cât încă mai plouă cu dor pe pământ
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Căt cer moare
în coastele mele de iarbă!
Și câtă splendoare se naște!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
într-un acces de furie
greierii au ucis luna
și cântă resemnați
pe cazemata răsturnată
în mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
până la capăt
mai este un drum
unde pot să ajung
și să-ți spun
ce nu ți-am spus niciodată
te iubesc, omul meu bun
pe tine te iubesc, și câinele
ce te-a mușcat de față
din prea multă iubire
mai am un capăt de drum
cu mult mai subțire
decât zaua din lanț
până ajung la tine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu mi-am dorit să port
o fustă verde fără zorzoane
de frunze ce se-ascund și mor
în arbori singuri
câtă lipsă de noi și cuvânt
în toamna pădurii
insinuant
un gând mă străbate
ca ochiul de laser
mereu mi-am dorit să fiu
o tentă verde fără de fustă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu fugi atât de departe
De cele ce sunt și pot să-nțeleg
Cu mintea mea ascunsă
În pliul negru al lunii.
Să nu fugi!
Știi cât de tare mă doare dorul de noi?
Și dac-ar fi să trăiesc alte o mie de vieți
În unicul tablou al lumii,
Știi ce-aș alege?
Să fiu dincolo de trăiri și cuvinte
Refugiul în doi.
Să nu pleci acum,
Când tare de tot mă doare lumina.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Este atât de târziu
Când plouă peste planetă
Lacrimi de sânge alb
Ne plouă frigul din noi
De parcă ceru-și despică
Sternul la multiplu de doi
Ne plouă aproape decent
În geamul deschis al mansardei...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
