Poezii de Viorica Iliescu, pagina 13
* * *
e ultima zi
când soarele doarme
în raza ucigașă a Lunii
e ultima seară
când se deșteaptă lumina
și toate mările cerului
nasc prunci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ploua peste noi
cu stropi de plumb și cimbru
ne-mbratisam ca prima oară
tu îmi spuneai
ești cea mai frumoasă
dintre toate minunile lumii
și mă strângeai lângă inima ta
născută bolnavă
cu clești de foc
se zvârcoleau anotimpuri în noi
iubeam și uram nefirescul ce ne lega
cum leagă vița de vie de arac
iluzia strugurelui copt prea devreme
intr-o toamnă aleasă să fie
mustul ce fierbe în olul de plumb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia că pot să aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise
Este seara noastră
Și te aștept la capăt de drum
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mai am mult
până la mine acasă
doi munți de sare
și-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranșee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliți
pe marginea retinei
bobului de grâu
nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-așteaptă
suave flori de lut
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aproape că mor
deși
nu știu cum e să mor
de-atâta frumusețe
îți spun ție
stâncă rămasă
ce îmi veghezi somnul
ție îți spun
ca și cum am fi
două bune prietene
una cu gâtul prea lung
ce visează în ape adânci
și eu
o altfel de ființă
cu gâtul retezat de eșafod
în adâncuri de sare și cimbru
din cer
ție îți spun
piatră
eu n-o să mor niciodată
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
peste un timp
un alt timp
va deveni netimp
al așteptărilor mele
de ce m-aș mira să văd
atâta risipă de frunze?
bat caii iernii în geam
cu potcoave de cimbru uscat
lent la soare
bat
doi bănuți de argint
legați de glezna subțire
mi-e toamnă de frigul din noi
și de gustul de must
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când mie imi este sete de tine
ție îți este foame de mine
suntem monoliți înfrigurați
înverșunați
timizi
ce se caută unul pe altul
într-un decor atipic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu cred că există
gări pustii
nici șine întoarse
de ierburi
pasageri fantomatici
zei
crisalide
eu cred în noi și cuvânt
și-n disperarea fricii
de-a ne fi teamă de noi
eu cred în tine
și-atât
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Închide ușa dacă vii
Chiar dacă
Zăvoarele sunt ruginite.
Închide ușa asta bine.
Nu simți sărutul
Dulce-al iernii
Cum ne apasă sufletul?
Închide și fereastra
Cu brumăriul prunelor
Rămase în livadă.
Si, dacă totuși vrei să vii
Închide după tine
Tot ce-a rămas deschis
Între noi.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-e frig
în cochilia
în care trăiesc
numărând
doi pași înapoi
și unul-nainte
așa ca o rugă
sau poate blestem
de la unu până la șapte
mi-e teamă de frig
și nevertebrate
încă respir
cu plămânii ce mi-au dați
de Tine
Îți mulțumesc
Doamne
pentru că sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
