Poezii de Viorica Iliescu, pagina 16
* * *
mi-e dor de tine
ca de un zvon întors
răzleț
spre coama munților pleșuvi
pierduți în primăveri
albastre - ilustre
și chiar înfășor
tot cerul cu mine
mi-e rău de frig
atât de frig
încât îmi e bine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât să rămân
în starea mea de piatră,
cât să mai stau
când ape tulburi sapă,
sapă...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vreau să adorm
în copaia de lemn
în care frământai pâine
mamă
îmi doresc să mor
și să adorm și dorm
în brațele tale
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubirea în sine
și-a depășit prerogativele
de noapte a minții
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să știe când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ți port îmbrăcată
în strai de pământ
și tânguire de bot
atins de zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
moartea e albă
ca un câmp blestemat
să fie în timp
doar pământ
din care vor răsări
cândva
viorele
ulcele frumos decorate
cu flori din lutul fierbinte
de asta nu înțeleg
semnificația
cocardelor negre
puse în piept
doar așa
în semn de protest
sau victorie
când totul se duce...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu am ce merit
atât cât îmi dă
cerescul astral
nu stiu cât pot da
la fel de mult
acestei planete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sub cerul meu opac
sunt ghiocei.
Deasupra lumilor de foc
e cerul tău.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când simți că nu mai poți
ieși din spaima ta
să vezi cât de frumos și tandru
iarăși, te înflorește liliacul
mai stai puțin pe marginea
fântânii, ascultă zvonul dus
și taci, ca să auzi cum cântă
liniștea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt pată de mov
Din trupul glicinei
Tăiată
De cei ce mi-au fost
Mentori
Ea va rămâne pe veci
Altfel de primăvară
Eu o să fiu
Minusculă pată de sânge
Din movul ucis
De brume târzii
Când ei
Mentorii mei
Aprind lumânări parfumate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am câțiva ari moșteniți
de la daci
Tatăl meu înțelege
mișcă ușor din femur
ce n-am inteles
vlăstar fiind din trupul tăiat
mutilat
aruncat
aruncat în ghena de consum
Imi spuse tatăl tatălui meu
să nu vinzi niciodată
îmi spuse cu limbă de moarte
ascuns după câteva ploi
ultimul dac
tată al tatălui meu
Imi spuse ca și când aș fi fost
o falie de început
să nu te vinzi copilă
pentru nicio primăvară promisă
De cei cu gând ascuns
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
